Și când mă rugam
tristă în noapte,
îngenunchiată-n vânt
cu pletele întunecate
arse de lună-n descânt
o făceam
pentru inimile prea pline
de fericire...
aici pe pământ
să fie iubite
să fie
Și timpul curgea peste noi,
iși schimbase culoare deja
nu mai era roz,
nu mai era verde,
era cu totul altceva...
indefinit
nedefinit
amestec nestiut
nepriceput...
apă amară și vânt
și
Þi-au înghețat sentimentele pe gene
atunci cand ai privit în jos
ceva îți atrăsese atenția
nu știu când,
nu știu cum,
nu stiu ce,
nu stiu de ce
te-ai albit miraculos
mincinos de
Îmi ziceai \"Luna\"
si eu ma îmbujoram și dansam
nebuna de dor
în jurul tău,
incolor
înfiorată-n dantelă și mătasă
argintiu-albastră.
Visele te-nconjurau fricoase
plângeau,
se
Îmi ziceai \"Luna\"
si eu ma îmbujoram și dansam
nebuna de dor
în jurul tău,
incolor
înconjurată-n dantelă și mătasă
argintiu-albastră.
Visele-mi alergau
în jurul tău fricoase
plângeau,
se
Iubesc toate cuvintele din tine
cuvintele furtună pe ape, cuvintele senine
cuvintele născute, cuvintele moarte
cuvintele găsite și cele împrumutate
cuvintele roșii închis, cuvintele
Pentru Filip
Nu plânge copile că am umeri cărunți,
nu-ntinde brațele, nu-ți cer iertare,
din poze-nvechite la mine te-ncrunți
sau poate doar mie, așa mi se pare...
Nu mă urâ acum,
Nu poți fi zeiță,
mi-ai spus asta
demult
atunci când
fumai la fereastra
dintre noi amândoi,
aceea care avea
geamurile inghețate
pline de neaua
care căzuse azi noapte.
Jucai cu
Nu mai vreau să fug
nici nu mai vreau să zbor
am aripile obosite,
înghețate, prea ușor
crucificate
bătute-n cuie de viață și moarte.
Nu vreau să mai pleci,
nici nu mai vreau să vii
în visele
Alungă fluturii
nu-i lăsa să-și faca cuib
între genele tale
confluente,
incandescente!
Nu mai fi trist
tu existi, eu exist...
Alergăm contra vântului
dar nu suntem goi,
apele tale
N-are să mă doară nimic,
nu te speria.
Am să fac doar o incizie,
nesemnificativ de mică,
doar așa
de la stânga
spre dreapta inimii,
din partea sentimentală
spre cea reală,
mai
Umărul stâng îmi plânge în pumni
disperat, neșteptat de trist,
pesimist
ori poate
pentru că se simte singur
în noapte?
Tu nu ești,
îi lipsești...
ai atât de mult de lucru,
privești
Închid ochii
și te citesc în gând,
cu vârfurile degetelor
ca pe o carte Braille.
Te-am învățat pe din-afară
aseară.
Literele-ți sunt scrijelite
toate pe trup.
Îti pipăi conturul
Imi cereai imperios, bătăios,
să-ți scriu o poezie cu cai,
îți doreai
cai măiaștri înaripați
și mustangi albaștri vărgați!
Aveai la tine
zâmbetul acela fierbinte
de femeie care
Mi te zbați
în suflet
ca o geană
de aramă
sfioasă
dureroasă
prea grea
pentru
prea zborul,
prea fiorul
din ea.
Privirile
ne rătăcesc,
ostenesc
nefiresc
printre frunzele
O ursitoare zăludă
ne-a ursit nenoroc,
eu sa-ți fiu apă adâncă
tu mie foc!
Unul sa strige
ecou fără nume,
celălalt să cheme mereu,
unul pământean să fie,
celălalt zeu!
Siamezi să fim
legați
Ce-ar fi
să ne naștem bătrâni?
teoretic
o șansă există.
Șablonul genetic
ar putea fi reinventat
inversat!
Să ne naștem bătrâni
gârboviți și cărunți,
să-ntidem
tremurători
către copilărie
Cine sunt eu?
Nici astăzi nu știu!
Oglinda mi-e întoarsă spre perete,
totu în mine-i pustiu.
În noapte
absentă e tot ce văd,ce aud,
ce simt și ce gust,
numai șoapte!
Cine sunt
Cine sunt eu?
Nu mai stiu!
Trupul meu e pustiu!
Oglinda mi-e întoarsă
spre peretele de șoapte,
absență e tot ce văd, ce aud
ce simt și ce gust
departe în noapte!
Cine sunt eu?
Întrebă-mi
Sunt o Ariadnă
cu ghemul vieții încurcat
rătăcind prin Labirint.
Caut pe cineva
care să-mi poată aranja visele,
cele albastre de-a dreapta,
cele roșii de-a stânga liniei iubirii.
Poate știe
Nu tulbura magia poveștilor, iubite,
las-o să nască visuri,
dimineața albastre, cunună,
seara aurite,
poleite de lună.
Nu ai dreptul
să tulburi liniștea poveștilor, iubite,
lasă-le să nască
Am fost chemati de urgență la scoală.
D-zeul meu și d-zeul tău
îl băteau pe al nostru,
îl băteau peste degete cu linia vieții,
îl plesneau la fund cu capul în poală!
Unul îi dadea cu Talmudul în
Azi luna-mi e ca strachina cea goală,
din care mămăliga au mâncat-o hoții
stau și mă mir tâmpit și ca netoții
ce-mi mai rămâne de băgat în oală.
Degeaba-mi ești tu în bucate sare
și eu
Într-o ploaie nebună, nebună
de pulbere solară albastră
desculță dansez,
valsez printre stele căzătoare
cu aripi de îngeri în plete.
Mira Ceti în stânga
si Casiopeea în dreapta
bat o