Poezie
Descântec
1 min lectură·
Mediu
Și când mă rugam
tristă în noapte,
îngenunchiată-n vânt
cu pletele întunecate
arse de lună-n descânt
o făceam
pentru inimile prea pline
de fericire...
aici pe pământ
să fie iubite
să fie ferite
de clipe amare,
de chin și uitare...
Și mâinile mele
încrucisate,
crispate-n durere,
de moarte,
albe păsări
râmase fără de zbor
se odihnesc acum
peste ochii tăi
atât de ușor!!!
002.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Pancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 63
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Pancu. “Descântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/30502/descantecComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.