save our memories
am pus strălucirea mării sare pe rănile mele am aruncat plase, am prins amintiri rulez o țigară albă de foi ard pe celălalt mal numărându-le amintirea unui zâmbet o îmbrățișare un
butterfly effect
“... o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferențe mari într-o stare târzie.” cândva aveam un dar fermecat era suficient să-mi doresc ceva și lumea
orchid dust
te vei întoarce într-o bună zi acolo unde lumina nu așterne umbre peste mesajele scrise pe ziduri care nu mai există acum, totul va părea la fel ca în prima zi: golful, vapoarele, norii, poate
armistice
azi nu te iubesc, astăzi, cu toate armele, te provoc la viață, la iubire, la moarte nu ai unde să fugi, nici o tăcere nu te poate ascunde nu mai există cuiburi pentru singurătățile
muzeul de amintiri
tot mai rar deschid uși în mine în camera dinspre miază-noapte amintirile dorm ghemuite prin colțuri, le acoperă uitarea ca o iederă otrăvitoare ivită pe neașteptate printre crăpăturile zidurilor
true colors
fiecare iubire își are parfumul ei asta face să-ți recunoști dragostea cu ochii închiși, cu nările în vânt, așa cum mamele își recunosc pruncii doar mirosindu-le pielea fiecare iubire are
reset memories
când îmi alergi prin vene ca un tren de mare viteză rămas fără frână ceea ce văd nu mai e ceea ce pare a fi, unitățile de măsură ale tuturor lucrurilor se amestecă între ele unitatea de măsură a
adda
bună, sunt m și sunt dependentă de dragostea lui, azi am început să încerc să renunț să-mi doresc să-l mai vad, voi construi un obstacol între mine cea de ieri și abstinenta de iubire de azi,
de ce nu apune soarele în mare
în visul meu suntem doi sinucigași care se țin de mână pe stabilopozi așteptând ca unul din noi să facă primul pasul în gol încercăm să redescoperim dragostea care ne transforma în faruri pentru
alzheimer
eu mă topesc sub mâinile tale devin râu învolburat în care ne aruncăm inimile sperând că vor supraviețui acestei iubiri sinucigașe e singura dorință care ne mai leagă unul de altul tu îngheți
o moarte care nu va dovedi nimic
sub pielea ta nu mai există nicio urmă tandrețe doar un război între noi doi care ne va ucide în cele din urmă tu un fel de ceață sub care îți ascunzi dezamăgirile eu un fel de umbră care
război și pace
când taci dorul meu devine scutierul tăcerii tale flutură steaguri albe în războaiele cu tine cu ceilalți cu umbrele tale nu există armistiții nu există învingători doar un cântec de mierlă
câtă vreme există aer, nu există absență
nu există absență doar un aer ce doarme stingher alături de tine când închizi ochii are forma trupului meu când deschizi ochii îți zbor speriată dintre pleoape sunt un parfum ascuns în podul
epitaf pe o floare albă de lotus
la început ești doar o pasăre care nu cunoaște zborul privești viața printr-o fereastră înghețată îți desenezi aripi cu vârfurile degetelor fierbinți planezi într-un zbor imaginar în
albatroșii care nu vor să moară
e același vis în fiecare noapte, un zbor neîntrerupt spre un țărm întins de la un capăt la celălalt al zilelor mele, de la un capăt la celălalt al nopților tale, deși nu te văd, știu că ești
porte-bonheur
exista undeva un oraș plin de statui era singurul în care puteam respira împreună pe străzile albe care cântau din pietre și ziduri ne plimbam fericiți, aveam pe umăr un pescăruș păzitor un
în pas de deux
în fiecare dimineață Dumnezeu se așează între noi ne trezește și dă startul cine va ajunge să acopere primul ochii celuilalt va câștiga eu trasez apăsat și fără grabă o linie foarte dreaptă
unde ești când ești lângă mine
cel mai greu nu e să mă arunc în gol ci să mă hotărăsc să fac asta să-mi doresc întunericul să privesc cum devin un liliac trist și amnezic visând o lumină de care am fost îndrăgostită cândva
dorul e o boală autoimună
dragul meu, dorul de tine e o boală autoimună, care-mi macină speranțele până la oase degeaba desenez între noi o fereastră aburită, pe care îți scriu scrisori în fiecare zi iar degetele îți
o alintai luna
ea încerca să trăiască printre oameni, tu o mângâiai și o alintai luna, îți intrase în suflet într-o rătăcire de-o clipă, era un licurici căruia, în loc de aripi, îi crescuseră brusc picioare și
parfum de femeie
în orice femeie trăiesc două suflete, siameze, unul veșnic nefericit, unul veșnic îndrăgostit, împart aceeași inimă,aceleași artere, dar fiecare își poartă feromonul secret în piept, ca pe un
soarele gol
uite, în nord se-adună cocorii și pleacă, pe cer se desenează harta unei foste mari iubiri numeri o mare, un munte, o altă mare, un alt munte, o salcie, un corcodus, un salcâm, un liliac,
nothing else matters
ești într-un vis din care-ți dorești să te trezești și nu reușești ești în genunchi pedepsită să scrii nothing else matters o dată de două ori de o mie de ori în toate spațiile goale din
nopțile din gran canaria
zi de zi ne-am construit din realitățile noastre o irealitate perfectă care ne cuprindea unul într-altul doar în gran canaria trăiam în cascadă într-o succesiune de frame-uri care ne-au rămas
