Îmi ziceai \"Luna\"

ma insel eu (n-ar fi prima oara si sper ca nici ultima) sau aceasta este o poezie a dualitatii. Tu esti \'Luna\' care graviteaza in jurul cuiva, in jurul cui; acest \'Archaeus\' este in spatele scenei care se numeste poezie si tu comunici cu el intr-o maniera originala: el exista prin ceea ce tu traiesti.

Forta de revolutie in jurul acestui archeu soare este chiar dorul, iata cum se combina teluricul - trairea umana cu cosmicul - propulsarea omului in vecinic; pina la urma cosmosul ce este daca nu altceva decit prima treapta catre vesnicie.

dar cum ziceam la inceput poate ma insel.

citind m-am gindit la calatoria fantastica a Calugarului Dan si a iubitei sale Maria pe Luna unde el i-a faruit palate si imparatii numai din gindul curat ce-l nutrea pentru ea.

Dar Dionis s-a simtit neimplinit chiar si cind a cunoscut iubirea pura, pentru ca a indraznit sa se gindeasca pe sine Dumnezeu; oare sa fie aici aspiratia continuua catre infinitul iubirii, prin identificarea cu Insasi Iubirea ?

nu sti poate ma insel, tu ce zici ?

Ai dreptate...aici...dar tu ce crezi? Sisif ar fi fost mai fericit daca era soare?

cred ca e cea mai faina poezie de dragoste pe care o voi mai citi vreodata.