Poezie
Poveste
1 min lectură·
Mediu
,,A fost odată ca niciodată... ,,
așa începe orice basm
cu feți-frumoși și fete de-mpărat.
A fost odată ca niciodată
la un capăt de anotimp fermecat,
pe când nu se despărțeau încă apele de uscat,
au fost doar ei doi:
fiul si fata de împărat.
Și se iubeau,
se iubeau infinit neapărat.
Cât se iubeau?
Un infinit, doi infiniți, trei....
Opriți!Ce faceți? Socotiți?
Ați apucat iubirea lor de un capăt
și-o faceți ghem fără să știți?
Am oprit numărătoarea la doi,
doi infiniți amândoi.
Ea +(plus) infinit la un capăt de lume,
el -(minus) infinit la celălalt.
Pentru ei doi un anotimp se naște rar
nici odată pe an măcar...
dar..
povestea lor nu are sfârșit.
Pentru că durează,
cât credeți?
un infinit!
045039
0
