Poezie

Inorogul albastru

1 min lectură·11 octombrie 2002

Mediu

Pășeste smerit în sufletul meu,

Pleacă-ți capul tăcut a-nchinare!!!

Nu tulbura linistea viselor nevisate

și inorogul albastru de șoapte amare!

Mobilele sunt vechi,pe o masă sunt eu

floare de colț albă, uscată-ntr-o carte,

jumătate moartă, stafie pe jumătate.

Focul e stins și e frig,

Doar amintirile goale rătăcesc pe-aci,

amintirile a ce-ar fi fost să fie,

și nu e!

084241

Despre aceasta lucrare

Autor: Mariana Pancu
Tip: Poezie
Cuvinte: 59
Citire: 1 min
Versuri: 11
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Mariana Pancu. “Inorogul albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/27788/inorogul-albastru

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

xanthar xan✓11 oct. 2002

Frumoasa poezie, imaginile vizuale sunt sublime... Dar totusi nu ai vrut sa spui \"nu tulbura linistea viselor\"?

Gabriela Petrache✓11 oct. 2002

Sintem cam in acelasi gind, cu amintiri a ce-ar fi fost sa fie. Cel mai bine mai bine e sa nu le tulburam somnul, amintirile doarma, noi mergem mai departe.

Mariana Pancu✓11 oct. 2002

Da, tacerea amintirilor nu trebuie tulburata!Nimeni nu are dreptul sa o faca!

Nicoleta Stefanescu✓11 oct. 2002

Frumoasa poezia. Eu i-as sterge ultimul vers (doar o parere).

Ilinca✓12 oct. 2002

Ai scris. Ai pierdut senzatia acum ? Visele ce n-au ajuns sa fie visate, amintirile ce inca stau la coada sa fie create, ai reusit sa le calci ? Sau le pastrezi inca, dupa ce ti-ai impartit trstetea tuturor ?

Vlad Gândilă✓12 oct. 2002

In ultimele versuri se pare ca ai fost lovita brusc de un shortage de metafore...altfel, cu versurile respective refacute, ar iesi ceva tare frumos.

om✓12 oct. 2002

Ce frumos... si dureros!

eli eli21 oct. 2002

sunt curioasa ce fel de om esti..daca visarea asta se prelinge si in viata de zi cu zi, in ce faci, in monotonia si stresul inerente