Poezie
Pescarus
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt doar un pescaruș ostenit
fară odihnă, zborului sortit.
Purtat de risipirea mea adancă
nu vrea să mă primească nici o stâncă.
Furtuni mă prind cu gând ucigător
Rostogolindu-mă ca pe-un planor.
Abia vâslind aș vrea să m-odihnesc
pe țărmuri vechi ce nu mă mai primesc.
Pe-un vârf de păpădie aburos
m-aș așeza să dorm precum Hristos
cu aripile-n vânt crucificate
bătute-n cuie de nesomn si moarte.
022.241
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Pancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Pancu. “Pescarus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/11991/pescarusComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MV
Anaiss, poezioa ta e reusita. Paralela cu isus e frumoasa...Si eu as vrea sa ma odihnesc pe tarmuri vechi, dar pe bune ca nu ma mai primesc delocv nici pe mine. Frumos, sensibil!
0
pamant de dor si viata pustiit.
Un drum de ramuri din suspin imi creste,
intind peste a valurilor creste
Brate verzui, petale de odihna.
Si-un pescarus fara de tihna,
ivit din larguri, de niciunde,
batand din aripi tremurande,
sleit de forta-ncearca sa se-agate,
de-avide, doritoare brate,
ce lacome verzi palme-ntind
si trupul istovit il prind
nascand a doua oara viata
in ochii acoperiti de ceata,
ce vad acum o stanca aspra
nascuta din marea albastra,
o stanca verde, fericita,
o stanca de puteri sleita,
dar care-acuma se rasfata...
a capatat a doua viata!