Poezie
Perpetum mobile
1 min lectură·
Mediu
Am ochi de vrăjitoare
ce dansează printre ruguri,
blestemată de zei
să nu-și găsească liniștea niciodată.
Am trupul copil
din aer nenăscut încă,
încarcerat între ziduri
de singurătate și frig.
Îmi ard sufletul mereu
în furtuni pătimase
dar întotdeauna naufragiez
pe insule pustii și necunoscute
unde nimeni si nimic nu m-așteaptă.
Și-atunci o iau de la început
Îmi înalț arzătoarele ruguri
și dansez printre ele nebună
până la urmatoarea furtună.
023.544
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Pancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Pancu. “Perpetum mobile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/12206/perpetum-mobileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CLCLCristina Lițoiu✓Vreau să te felicit în primul rând pt. pseudonimul tău. Mi se pare inspirat. Poezia... susține o muzicalitate a cuvântului definit prin sentiment. Trăiri exhaustive, perpetue. Mi-a plăcut mult.
0
PR
Primele patru versuri sunt ambigue. Nu le pot intelege, desi cred ca stiu ce ai vrut sa spui. Durerea e prea amplificata cind linga singuratate mai adaugi si frig. Singuratatea presupune cumva si frigul, dar probabil ai frut sa sugerezi ceva mai mult. Finalul este insa concludent. Succes!
0