Nu suntem îndrăgostiți

Luciditate poetică ce mă impresionează plăcut.

Mie mi se pare delir poetic, pasiune necontrolată decât în dezamăgire. Conștientizarea faptului nonexistenței e tocmai dovada existenței. Cred că ai greșit fiind atât de directă și aproape lipsită de șanse. Forma poeziei, citindu-o, nu interesează. Ce te fură dureros e STAREA poeziei...

Fiindca asa sunt eu, directa, sansa m-a ocolit aproape intotdeuna.Si ce pot sa fac? Mie imi place asa cum sunt si nu am de gand sa ma schimb ptr. nimeni, pentru ca nimeni nu merita.

Mă enervezi! Dar hai să abuzăm de cuvântul tău și, noi cei învățați să fim, să-ți șoptim... Schimbarea, dacă poate fi vorba de așa ceva, o faci în primul rând pt. tine fiindcă tu nu poți fi un nimeni și în consecință meriți... Cât despre \"autoadularea\" ta, foarte bine! Și eu am început tot așa, și chiar am continuat așa zicând : \"Nu-mi pasă ce par a fi, eu știu ce sunt și-mi e de-ajuns\". Dar am avut șansa de a nu mă izola căci în cele din urmă am observat că a fi printre cei mulți presupune o întreagă înlănțuire de CONCESII... O! Dar stai puțin, cine ți-a cerut să te schimbi?!! Acolo vorbeam de stare, de izvorul cuvântului tău fără a acuza...