mariana fulger

Stau singur în colț, muzica trece dincolo mine, de ea, won\'t forget this days. Pașii până la tine sunt mai lungi de când cerul s-a ascuns în urmele Lor. Sărbători fericite și La mulți ani!

Cine tropăie prin vene nu tropăie în afara lor, în afara înăuntrului pășește Fecioara Sfântă. În afara ei, înăuntrul brațelor, Pruncul Curat. Sărbători fericite și La mulți ani!

Undeva între vis și adormire ne trezim din uitare și creștem în trupul luminii prunci cu suflete vii. Sărbători fericite și La mulți ai!

Fantastice herghelii gonește noaptea înăuntrul inimii. Inorogi cu suflete albe. Sărbători fericite. La mulți ani!

Înveșmântat în umbra ta, cerul e o frunză de lotus - picură cleștarul nopții peste case, mirifice înțelesuri coboară pe tâmple. Sărbători fericite. La mulți ani!

tăceri se trec prin pietre și, la capătul zilei, se întorc minuni în cuvânt. Sărbători fericite și La mulți ani!

o Doamne, de Crăciun e interzis
să tai aleanul propriei naturi
și sa vestești Irodul împărat
cu o icoană am ieșit în mâini

întipărit dintr-o poveste vine
vie Lazăr cu moartea ce-a amuțit
și cheamă la altarul durat de vremi
o sumedenie de vieți, de ce nu crezi?

s-au impărțit luminile înapoi
cu câte doi, cu cite doi
și se îvârt în carusel
Tu nu-ți întorci privirile la noi.

ce liniște, ce pace, cu doi cocoși
albastră zare, și o luna între nori
din amăgirile de seară se întorc
cu lungi priviri târziu înapoi.

hilare rugăminți de neștiută
te cheama lângă noi și-ți spune
să nu fii niciodată încrezătoare
în lungile ecouri, în ultima redută,

fecioară cu lungi plete, desuete
bătrâne, zână ce treci peste ape
și luneci ușor, lânga tine e-o
patimă neagră, tu cântă, încet.

s-audă de patimi și bradul bătrân
ce doarme lângă ulmul de lânga casă
înfiorat să fie de unda ce vine
dintre trestii lângă fereastră.

împreunate sta-vor atunci toate dorințele
noastre de Crăciun și vor cânta la
nunta noastra, nun nebun,
riga cripto si lapona enigel.

Frumos, de sus până jos și înapoi. Sărbători fericite și La mulți ani!

Însingurare. Se pierd cuvintele în însingurarea lumii. Gândirea omenirii... pași, trepte, ceruri, galaxii, depărtări, cine să cuprindă, într-un bob de gând, necuprinsul ideii, cine să-l întoarcă în sine, când prea departe nu mai e de mult necesarul, prea aproapele nedezvelindu-și încă începutul? Gândești frumos. Sărbători fericite și La mulți ani!

de cineva care... Îmi plac dialogurile întrerupte, uneori abia schițate, simple, în aparență, alunecând mult unul sub altul, pentru a construi piramide acolo unde piciorul nu lovește stânca, nici lumina abisul. Frumos. Sărbători fericite și La mulți ani!

Sărbători fericite! cu Leru-i Ler și Leru-i, Doamne, colind. La mulți ani!

dincolo de sunet
traiectoria unui gând

lumina asta seamănă tot mai mult
cu atingerea albă a unui înger
când îmi adâncește sărutul
în propria-mi carne

dincolo de peretele de sticlă
mă dilat
deasupra capetelor muritorilor
permanent alb
ca o zare înspumată
a unei mări de demult
gata să îngenunchez
să mi se așeze povara

peste toate pleoapa unui ochi
în bivalenta noastră circulație

un halou de gând sărat
în care aș putea muri cu mâinile goale
jumătate om jumătate visare
acum când
am devenit suma cuvintelor
pe care mi le-ați spus voi

Sărbători fericite, profesore, și La mulți ani!

Puține sunt clipele
În care știi înțelege
Cât de firav
Îți este sufletul
Cât de iluzoriu cer
Și-n el se reflectă
Ca într-o apă lină
Umbrele suferințelor

Un gând, mai mult o reflexie fugară, în oglinda interioară. Deosebit. O seară fericită.

Am mai respirat sub piatră poezia aceasta a ta și n-a fost rău deloc, o mai respir și în noaptea aceasta, între ele, o prăpastie din care nimeni n-a ieșit. Umbra învăța cum să nu mor, I learn to look inside my head, but I know is dark, not the matter, the dark. O seară fericită.

Greu mai ajuge omul să colinde cu tine, Ralu. Dar, pentru că tocmai am ajuns la acest tablou, că mai devreme eram pe unul mai vechi, vezi, de-aia nu ajungeam, amestecul de culori era de vină. Dar știi de ce am venit? Am citit așa de departe că e vorba de sinucidere. Tot sunt eu cuc, hai să ne sinucidem colectiv, reciproc!, că amintirile m-au adus la disperare, nu alta, cele din viitor, iar bat câmpii, cele, care cele? Amintirile, generic. Mai bine ai scrie pe poezie.do. story, că acolo nu m-ar admonesta nimeni dacă aș comenta astfel un text deosebit. O seară gânditoare, într-adevăr, în altă parte, nu la mine! Ai scris frumos. Te rog să mă ierți, dacă nu te bucuri. O seară fericită.

treptele tuturor zodiilor/ trec prin noaptea în care/ frica din ochii noștri/ intră în rezonanță/ cu inutilitatea trupului./ când încă nu e totul pierdut/ ne regăsim până la ultimul țipăt.

Critică literară nu știu a face. Mi se pare o poezie strigăt de disperare al unui om extrem de singur. Și nu e singura. De ce ți-e teamă? De ce ți-e silă? Viața e mai mult decât filmele horor și articolele și reportajele care ne sunt înfundate în ochi și în minte până în fundul gâtului, ca să învățăm să fim buni, să fim oameni, să nu recurgem la violență, la ură. Asta e, nu? Probabil și viața. E așa cum ne-o facem fiecare și cum ne-o visăm fiecare. Când ești prea mult prins în angrenaj, nu, te cred. Ferice de omul singur. Scrie fericiri, pentru el, că nu le înțelege nimeni. Oamenii visează corpuri sfârtecate, sânge, răstigniri. Nu toți, iar asta e încă o speranță că va fi bine. Scuze de dădăceală. O viață fericită.

O poezie superbă. Crucea poate să mai aștepte. E deja prea mult sufletul pe umăr. O zi fericită.

Ba-l simt, dar nu simți tu! Și ce fior trezit-ai, poet îndrăgostit de șah. Uite că te-am prins. Șah cu una, șah cu alta, dar cel mai mult mi-a plăcut șah cu copita cerbilor, evident, acolo unde e vorba de cerbi. Versul acesta ultim: purificați de patimi și vindecați de lut, face cât toate diamantele din vistieria poemului. Hai să nu disper, că am mai găsit unul: idealuri ce din vise curate s-au născut. Dar ca să nu spună cineva că e clișeu, pentru că orice ai scrie tot clișeu e în ochiul cititorului, să spun că ai scris o poezie frumoasă, din punctul meu de vedere, nu prea mă interesează altul, adică mă interesează, dar nu acum, că e amiază bine și lumina scade, deci nu mai am de ce să spun că ziua a fost scurtă, poate că nici n-a fost. Parcă eu mai știu în ce timp trăiesc? Mulțumesc pentru comentariul încurajator și elogiator și te mai aștept, dacă o să mai scriu, că eu scriu, dar nu știu când și dacă. O zi fericită.

A rămas un caracter spaniol lângă preludiu. Cânți superb în orice limbă, Edilberto. Evident că și Camelia are un merit deosebit.

Întunericul catifelat al părului tău
abundă, mă îmbată
și mă adăpostește
și îi mulțumesc Cerului
că suntem
chiar Aici, chiar Acum,
nimic altceva nu se mai întâmplă
decât Întreaga Iubire din Univers
concentrată într-o Simfonie:
Legănând
Fantastic
Și Perfect.

Superb. O zi fericită.

Trebuia să spun că, deși fără viață, trist ca un clovn supărat pe amintirile fericite, poemul tău mi-a plăcut, altfel nu-mi umpleam sufletul cu el. O zi fericită.

de la mine sentimentul că am trecut încă o dată prin poarta luminii. Deosebit. O zi fericită.