cuvinte de leac

am remarcat un fapt interesant citindu-ti textele: cu cat ele sunt mai concise, cu atat sunt mai bogate in semnificatii. \"cuvintele de leac\" sunt cautate (\"cersite\") \"mereu la aceeasi poarta\" a unui univers de semne sacre, unde \" o tristete/ poarta semnul crucii\" ( frumos final!). textul se tese din firele unei resemantizari a cuvintelor, care capata prin iubire virtuti lecuitoare. inspirate mi se par si dislocarile sintactice.
cu aceeasi stima,
pasa

O poezie superbă. Crucea poate să mai aștepte. E deja prea mult sufletul pe umăr. O zi fericită.

Te-am citit cu atenție Frumoase cuvinte din frumoase gînduri.
Ultimele două versuri ar putea fi folosite la altceva.
Numai de bine.

o paine care bucura sufletul dar il si intristeaza pe om. cuvinte dospite in taceri cand \"nimeni nu opreste drumul innoptarii\", ultimul drum. frumos, bia

dragii mei prieteni, va multumesc si promit sa revin cu
cuvinte pentru fiecare in parte

cu drag
anana

Nuta,
Răvășit de acest text al tău, descoperit atât de târziu, când nu prea am bagajul necesar de cuvinte pentru a-i face o analiză ca la carete... Pur și simplu m-am pomenit cu \"pâinea cuvintelor\" tale în brațe. Îți mulțumesc sau, cum se mai zice pe la noi, Bogdaproste! Cuvintele tale au într-adevăr ceva din mirosul de pâine proaspătă!

George, iti multumesc pentru comentariu; ai dreptate, versul scurt cred
ca mi se potriveste mai bine, in general prefer stilul asta, desi sincer nu stiu daca asta inseamna neaparat un plus… ai inteles semnele lecuitoare, cuvintele care prin iubire primesc calitati magice, daca stim cotrobai in containerele noptii…

Mariana, multumesc de apreciere, vezi tu, sufletul il putem purta in palme,
e mai usor de daruit, dar crucea trebuie sa ne-o ducem singuri…

Gelu, tu stii de-acum ca ma bucur cand treci, mai ales ca ai ales exact versurile care imi plac si mie, singurele cuvinte care pot lecui singuratatea unei dimineti sunt acele cuvinte … de aur, pe care le cersim mereu,
ultimele versuri, imi inchid rotund poezia, deocamdata le las

Cristina, tu ai vazut drumul innoptarii la panda, painea cuvintelor mele dospind tristeti… iti multumesc

cu drag
anana

la fel m-am pomenit eu, cu neasteptatele (si cu atat mai frumoase) cuvinte
ale tale, in suflet. vezi Nic, ce patetici suntem cand nu ne sfiim sa recunoastem, ca nu ne prisosesc cuvintele, ca le asteptam ca pe painea
zilnica

eu iti multumesc,
nuta