ghetele mele

cam trist, dar drăguț și altruist: \"darul meu pentru tine Moș Nicolae / poate îmi vei aduce și mie un vers\". Cu lista de rigoare a pietricelelor asezonate: albastru/Ana/oglinzile/chipul, negru/tata/cuvinte/drum, incolor/frate/lumina/ [Pasolini?], rosu/poet/tacere rostind nume.
Un text echilibrat care spune multe despre oamenii dragi, despre sărbătorile atipice din orașele tipice, despre copilul din tine...
O să-i spun Moșului, dacă îl văd, să îți aducă o pietricică verde, de la mine.
Drag, Adela

nu am timp să îți răspund pe îndelelete că tocmai lustruiesc de zor la ghetuțe,

pietricică vede(sunt sigură că pe tine Moșul te ascultă)...uite așa ajung eu dăruită tot timpul cu drag, nu că nu aș merita:)), mă joc și eu pe aici astăzi, cu o zi înainte;)

desigur textul aiesta merita să-l efortez la personale dar repet...lustruiesc de zor la ghetuțele mele cele noi, nu am timp,

pun deja pietricica verde în sertarul meu sărbătoresc...

știi, fie vorba între noi, sunt sigură că acesta este singurul semn pe care îl voi primi la tecstulețul aiesta de jucărie

PS: Pasolini

salut:)

de la mine sentimentul că am trecut încă o dată prin poarta luminii. Deosebit. O zi fericită.

e foarte frumos ca tu te-ai apucat de pe acum sa lustruiesti ghetutele.in acest timp ai destul timp sa iti pui dorintele in pliculete.sper sa iti aduca ceea ce iti doresti.eu vad in pietricelele acelea micile tale bogatii, stranse in decursul zilelor, si concentrate acum in culori ca pentru o recunostinta nepatata.
daca il vezi pe Mos sa ii zici
numai bine

Mariana, despre nuanța sufletului meu nu pot să spun prea multe, un grup de cercetători spunea odată că sufletul are vreo 7 grame, eu mă gândesc, oarecum românește:), că nu e adevărat...

o zi luminoasă

Ștefane, tocmai am aflat că citești la deko sâmbătă alături de Zabet, grea misie, ca să spun așa, oi veni să te ascult:)

stai liniștit, am să îi spun Moșului despre numai bine-le tău,

mirată oarecum de trecerea voastră, cum îi spuneam Adelei, nu mă așteptam la semne noi...

Dana
dacă e mice ghetele alea
dă-mi-le mie
port număr mic
și oricum la mine nu vine moșu niciodată
cred că nu figurez la el în cartea roșie

la mine vine Moșul, că io cred în el și îl aștept din timp, sunt prima la coadă mereu;)

inocento, nu vezi tu ghete de la mine never,

PS: mice, mice da\' le port:))...mă mai gândesc...în fond nu spuneai tu, înainte să o dai la răzgândeală că dacă mănânci, bei și alte alea(vezi catrenul lui Aladin) ai o viață frumoasă?:))

acuma ce să fac...ți-oi da totuși o gheată, lustruită, văcsuită, pretenească...iarăși mă prinde Moșul desculță și cu pietricele în buzunar, parcă văd că mai vine cineva să o ceară și pe cealaltă, ca de obicei

mulțam de trecere și vezi de îți mărește numărul la pantof că alte încălțări nu mai vezi de la mine:))

salut:)

poeții au noroc, portă același număr la încălțăminte, asta o știu de mult timp...

Mie imi plac pietrele de culoarea pietrelor, dar azi si cele din \"jocul\" asta de-a copilaria. Trist joc, aproape la fel de trist ca Mos Nicolae pe care nu-l asteapta nimeni. De aceea nici nu mai aduce raspunsuri sau cicolata..n-are sens sa umble cu sacul ala mare dupa el doar pentru doi-trei visatori aiuriti, rataciti prin \"orasul de beton armat\"
In sfarsit, astea-s divagatii...Strict vorbind despre text spun numai k e un poem \"rotund\" in care fiecare parte sta bine asezata la locul sau. Poate sintagma aceea pe care am amintit-o mai sus \"oras de beton armat\" mi-a sunat putin a loc comun, parca am intalnit-o cam des.
Ps: nu e comm filolog...e comm-ul unui ratacit aiurea si prost prin filologie si poezie. imbrac haina timpului cel nou acum...

îți spun ție Iulia, că trăim într-un oraș de beton armat, într-un loc comun, poate din cauza asta citind acest PS al tău mă întristez și nu mă mai joc devin(pentru un minut)un om matur și îți spun că ar fi cazul să scrii iar și să lași haina timpului cel nou altora...

PS: Moș Nicolae nu e trist niciodată, nu mă enerva!:))

Cred că acest text este un protest sensibil rostit de un copil ce n-a cunoscut mizeria care sălășluiește în oamenii maturi. Interesantă mânuirea simbolurilor.

știi, Aline, m-ai intimidat oarecum cu remarca ta, la aproape 40 de ani să ți se spună că scrii ca un \"copil ce n-a cunoscut mizeria care sălășluiește în oamenii maturi\" este ma mult decât onorant,

mulțumesc pentru gândul bun și pentru pietricică

dar visăm în betoane?
mi-a plăcut poema. poate sărbătorile sunt de vină:D nu știu, în ultimul timp mă simt mai bine enervând lumea, dar acum, mă uitam peste pietricele tale și am recunoscut și eu câteva...
să-ți aducă moșii toate cele frumoase!

doar un joc personal, doar un joc este acest text, mulțumesc pentru apreciere și urare, să ai și tu noroc de daruri frumoase

Am vrut să văd ce ai în ghete și ce poezie-joc frumușică am descoperit. Serios: îmi place jocul grav al pietrelor, culori personalizate, simboluri cu adresă. Magul(poetul) călător printre stele dă și ami multă greutate poeziei pe care o numești din modestie joc!

îți mulțumesc pentru privirea aruncată ghetelor mele:)

aprecierea ta mă onorează