Poezie
Contemplare
(W.B.T.L.)
1 min lectură·
Mediu
Conul de lumină al lunii înfăşoară
Lacul şi chipul tău,
împlinind magia nopții de decembrie.
Timpul pare că a încremenit
la timp iar ultima adiere,
complet şi dumnezeiesc
scurgându-se odată cu spațiul
dintre ființele noastre
Simfonia atingerii,
miraculoasă însuflețire
unde cuvântul nu mai are loc
¿preludiu sau postludiu?
Ne abandonăm simplu Iubirii
Naturii şi magiei Lunii Pline
în armonie cu Noaptea de Crăciun.
Chipurile noastre se reflectă în Lac
perfect, cuminte,
Lacul se oglindeşte în ochii noştri
şi stelele, priveliştea, totul
prinde formă în aceste
bucățele de Rai:
fereastră înspre Eternitate.
Întuneric,
Întunericul catifelat al părului tău
abundă, mă îmbată
şi mă adăposteşte
şi îi mulțumesc Cerului
că suntem
chiar Aici, chiar Acum,
nimic altceva nu se mai întâmplă
decât Întreaga Iubire din Univers
concentrată într-o Simfonie:
Legănând
Fantastic
Şi Perfect.
Scrisă inițial în spaniolă în 26 Decembrie 1993 , Santiago de Veraguas, Panama. Tradusă în limba engleză în 29 august 2003, Panama.
Tradusă în limba romana, Camelia Heghedus, în 3 Decembrie 2006.
036152
0
Întunericul catifelat al părului tău
abundă, mă îmbată
și mă adăpostește
și îi mulțumesc Cerului
că suntem
chiar Aici, chiar Acum,
nimic altceva nu se mai întâmplă
decât Întreaga Iubire din Univers
concentrată într-o Simfonie:
Legănând
Fantastic
Și Perfect.
Superb. O zi fericită.