mariana fulger

Și cum ții cocoașa cu bastonul, domnule fizician? Ți-ai expus toată biochimia vârstei de mijloc și te temi că îmbătrânești. Și ce dacă îmbătrânești? Întinerește cineva sau ceva? Nimeni și nimic. Totul e părere. De ce ai fi tu altfel? Bine ai revenit printre pierduții în ceruri străine. Ai scris bine, dar parcă la fiecare vers se mai simte o înclinare a spatelui, o deformare a picioarelor. Stai drept și mergi înainte! Nici să râd nu mai pot. Am un cârcel la gât.

clipa…
a adormit pe umărul meu ca un vis
de pe creanga ideii cade firav un gând
trecut devenind ușor chemare
o privesc cu ochi tăcut cum se duce
între două peceți - un zâmbet… o modelez.
când voi avea mai mult timp, o voi strânge în brațe
cu putere,
și-i voi spune la ureche să nu plece
e tot ce-mi mai doresc.

Poezia ta, dragă Anny, e deosebit de frumoasă, dar un pic prea tristă. Aceasta e varianta mea, tot un picușor tristă, dar cu un dram de fericire. Ți-o dăruiesc și te rog să nu te superi. N-am vrut în nici un caz să-ți arăt ceva anume. E poezia ta, în ambele variante. O zi plăcută.

privește și bucură-te, copila mea
nu în urmă, înainte, la clipele de zâmbet
pe care nu le vei uita, pentru că nu ai cum
și vino acasă - din când în când - mi-e dor
să-ți sărut privirea bucurându-se

Cam așa aș scrie-o eu, Tavy. Ți-ar place? O seară minunată.

M-am gândit totuși să te citesc, așa ca să nu consideri că sunt lașă. Deci, e un text bun. Mulțumesc. Era de ajuns. Are multe deficiențe stilistice. Recunosc, are, dar care text nu are? Dă-mi doar un exemplu. Și să trecem la partea negativă, de jos în sus. Finalul este sufletul poeziei, iar dacă ți se pare cum spui, chiar nu ai suflet, și nu mai e vina mea. Titlul, dacă ai observat la poeziile mele, este de fapt finalul poeziei. Nu tai sfârșitul deloc, din motivul menționat. Eu sunt autorul, eu știu ce am vrut să comunic, eu hotărăsc ce conținut are poezia. Versurile menționate în continuare trebuiau înțelese mai întâi și apoi etichetate. Din nou, eu hotărăsc ce formă, ce conținut, ce sens are textul pe care îl scriu. Poezia nu are nici un fel de rimă intenționată, poate vreuna din greșeală. Și uite cum mă ia căscatul. Versurile de umplutură sprijină mesajul. Din nou, eu hotărăsc ce scriu, ce tai, ce păstrez, nu cititorul. Rolul tău a fost să citești și să-ți spui o părere, nu să măcelărești poezia. Eu hotărăsc ce muzică ascult, ce muzică comentez, ce muzică mă inspiră, ce muzică trăiesc. Și ca element final, am impresia că nu prea-ți place poezia de dragoste și nici muzica. Acum înțeleg multe în ce te privește. Mulțumesc frumos pentru acest comentariu detaliat. O seară plăcută.

Un dor simplu și necesar firesc. Ți-e dor frumos. O noapte fericită.

Eu mai trăsei cortina și dincolo, dar hai să n-o trag și aici, că poate mă angajezi cortinier, și strâng ciorile acelea gonite și să le sărut. Ți le dau, nu e nevoie să insiști, am înțeles că sunt credințele tale, mă ardeau, mă asanau. Mă duc acum - frunză a uitării... Dar unde e publicul?

Atunci când ești singur, tot spațiul ți se pare exagerat de mare, dar ai destul suflet ca să se umple, dragă Andrei. Și eu sunt singură, foarte mutl timp, dar am învățat să-mi trăiesc spațiul pe sectoare. Cel mai mult, la masa de lucru. Așa, cu spatele la tot ce rămâne, spațiul își pierde din goliciune. Gânduri, creație, muzică, mâncare puțină, suflet cu mâinile pe masă și picioarele dedesubt. În rest, cum spui și tu, lucruri, infinit de mari, dacă stai să le analizezi. Tăcute și evitabile, dacă te concetrezi asupra vieții la masa de scris, fie ea și cea pe care calci rufele. Când ai timp, fă și tu cum am auzit pe cineva. Fiind în vârstă, a cerut tratament pentru inimă și multe altele. Doctorița a luat-o la rost: \"Ce-ți trebuie?\" \"Păi fac efort, a spus bătrâna, și am nevoie de ele.\" \"Efort, ce efort?\" \"Păi, ajung la ușă, covorul murdar. Trebuie să-l scutur.\" \"Să-l scuturi? Aruncă-l!\" \"Ajung la bucătărie, trebuie să schimb butelia.\" \"Butelia, ce-ți trebuie? Arunc-o!\" \"Ajung în dormitor, trebuie să scutur patul.\" \"Patul? La ce-ți trebuie? Aruncă-l!\" \"Și când merg pe trotuar, ca să iau pâine, ce să fac? Să-l iau și pe acesta și să-l arunc?\" Nu știu ce i-a mai răspuns... oricum, isteață vecina aceasta a mea. Așa și tu - fă abstracție de lucruri, dacă te obosesc, nu le arunca. Sunt prea scumpe. Baftă. Ții cu Steaua?

Universul da, dar universurile? Ți-aș zice un cântec de leagăn, un fel de triluială, să adormi cu capul pe un atom și să auzi cum vibrează coardă cu coardă. Interesantă scrierea ta. O dimineață fericită.

Va să zică, ai votat cu actualii! Bineee... Deci pe tine trebuie să dau vina pentru tot ce merge atât de împotriva sensului în ultima vreme. Asta, una la mână. Ce model ai folosit la împletit norii pe balcon? Ți-aș recomnda unul dintre cele create de mine în pagina de comentarii. Câteva sunt chiar reușite. Și acum, întrebarea de 100 de puncte: cum îți legi cravata de ti-e nodul pe dinăuntru? Să spun și despre text că mi-a plăcut, în mod deosebit, tot. O zi minunată. I\'ve kept a hold of my life - Mikis Theodorakis

Iubirea de piatră o simt rece
Dar mă cuprinde, mă inconjură fără formă
Îmi sfâșie pielea
O simt adanc în mine
O simt - trece precum o zi banală

E, poate, doar o formă de analiza
A iubirii perene
Poate, o strofa din cuvinte eterne?

Piatra este, oare, eternă?
Iubirea o simt trecătoare
Simtind toate acestea, mă gândesc
Cum ar fi, oare, o iubire de piatră?

Ultima strofă mi se pare cam greu de trecut prin filtru personal și nu știu ce ai vrut să spui de fapt, adică e cam unic sensul și eu aș vrea să-i dau unul mai amplu, mai cald. Ți-am dat câteva sugestii. Sper să nu te superi și să scrii poezia astfel ca să ardă, chiar dacă e de piatră. O zi frumoasă.

Țigăncile fac farmece. Ele știu cum. Poezia e plină de astfel de farmece. Țiganca știe cum să le lege, tot ea să le dezlege. Mulțumesc frumos, din nou, de popas. O seară plăcută.

Ce-aveți fraților cu plagiatul? Pe cine am plagiat sau n-am plagiat? Vreți să fac exerciții publice de scriere? Să vedeți că nu am nevoie să copiez pe nimeni? Că pot să mă exprim cursiv și bine, zic eu, destul de repede? Ramona, dragă, pile am eu, dar le țin în lada cu scule. La Pașapoarte, pentru Țara căscaților, pot să-ți pun o pilă, numai să-mi spui de care, să am timp s-o pregătesc. Uite că încă nu te-a păscut offtopic-ul. Mulțumesc de popas. O seară plăcută.

Bună dimineața, Dănuț. Ai dormit bine după căscătura aceea prelungă? Mulțumesc din suflet pentru popasul în Țara căscaților și te mai aștept oricând. O zi la fel de furmoasă.

Raluca, sufletul sufletului e locul cel mai sigur pentru așa comoară. Mulțumesc frumos. N-o șterg.

Domnule Dragomir, cu dumneavoastră am mult de tratat în seara asta, după cum mi se arată. Țineți-o unde vreți. Nu-mi mai pasă, dar vă spun eu că e pozie. La personale de ce nu era bine? Să mor dacă am înțeles. Să pricep cumva că e proză, sau articol, sau eseu, sau ghicitoare, uite că am ghicit, asta trebuie să fie. E poezie, vă spun eu, așa șleampătă cum pare, și n-am de gând să o schimb. Mie-mi place. Și n-o iau acasă, că poate mai place și altora. Și aveți mare dreptate, în era socialistă chiar se găsea, domnule, și lapte, și miere, și locuri de muncă... Iar geografia unui chip este ceva predilect în viziunile mele. O seară fericită.

iubitul meu
cel al gândurilor depline
pornesc spre larg
amestec de jivină / frumusețe
ca sofocle îți rozi nasul
vânturile urlă și
gem
ah ce îmi vine să te descompun

dă-mi biblioteca ta de
trăiri
pe vremuri eram
o scriitoare inocentă
pentru tine ceea ce se cheamă că aveam două
pălării în același timp

îmi arătai bunăvoință

uite cum se plimbă ăla îmi spuneai
ne dă târcoale e mieros
răgușit și fără experiență casnică
un diletant în ale iubirii

iar eu încercam să prind un somn

afară plouă tot lichid – mama ei de primăvară
se duce din lumea noastră
încet
mai poate șopti - e prea amar - de unde fructe?

Dragă Mihai, te rog frumos să nu te superi, nu m-am putut abține. E prea frumos. Ți-am dat un răspuns, dar nu-l lua în seamă dacă te supără, nu vreau să te superi, e doar o joacă. Rog editorii, de asemenea, să nu se supere. De unde să vin să te iau în călătorie? Am strâns materialul, dar trebuie să știu unde te găsesc, altfel vom porni de unde am rămas.

Încearcă și nu spune nimic, ajunge dacă mă prinzi, dar mă prinzi? Dacă ai putea să mă feliciți, de ce n-o faci? Ți-e teamă că nu mai vin la lecții? Vin, nici o grijă. Nu mai găsesc un profesor atât de bun în toată poezia română actuală. Stai cu ochii pe mine. Așa va trebui să fiu foarte atentă ori de câte ori mai înlătur ceva de pe mine. S-ar putea să mă lepăd de ochii tăi, într-o zi. Pentru că nu mă feliciți, nu-ți mulțumesc. Aștept să mă feliciți. Pa.

Dorine, mamă, se vede că n-ai născut deloc. Și ce dacă te-ai născut? Mai ții minte ce-ai văzut? Încântată să-ți cunosc biografia. Dar lasă zgâitul la glonte că e aiurea. Zgâiește-te la lună, la florile de cireș, la albine, al fluturi, la soare, la orice alteva, și nu te mai lăsa spart de toate undele temporale. Interesantă poezia aceasta a ta. N-am mai văzut așa ceva. Mă uit și critic, dar cred c-ar trebui mai întâi să pricep ce te-o fi determiant s-o scrii. Poate vreo nostalgie primăvăratică? Ai scris bine. Puteam să spun doar atât și era toată lumea fericită. Acum sunt doar eu. Ți-a plăcut?

Mulți înainte, pui! M-ai culturalizat pentru o viață acum. Ești atât de mândru de Blajul tău. Sunt mândră că ești mândru și sunt mândră că Blajul e al nostru, al tuturor românilor. Și mie mi-e dor de tărâmul lui Cârlova și al lui Grigore Alexandrescu, al poeților Văcărești, de vechea cetate a Țării Românești, în care am studiat. Mi-e dor de dealurile mele pline de poezie și mere coapte din zona Malului cu Flori. Fiecare loc cu poezia lui. Acum locuiesc aici și iubesc și marea. Nu ți-am adus nici o ofrandă și îmi pare nespus de rău. Scrie mai departe despre toate mândriile sufletului tău și despre poezia tuturor sentimentelor tale frumoase. Fii în continuare Blaga și Eminescu. Te citesc mereu cu plăcere. Succes.

De la florile de cireș ți se trage! Ții des lecții? M-aș înființa și eu la câteva, să ascult, moțăind un pic, cum îmi bâzâie poezia printre gene. Mare poet Omar Khayam, arab de-al nostru, petrecându-și nopțile în turn, alături matematicieni. Deosebită rostirea. Aha! Ai un Dumenzeu spre sfârșit. Faci opinie separată!... Un an nou cu sănătate, bucurie, pace, noroc și o cupă cu șampanie. Să fii fericit! La mulți ani!

Ți-l dăruiesc, cu toată inima. Matematica nu poate lipsi tocmai din trăirile inimii. Inima a fost primul ceasornic natural. Mulțumesc frumos.