Albastru

Albastru este culoarea care trece dincolo. Pentru Raluca este o linie între anotimpuri, un spațiu dintre culori, un loc dintre pământ și curcubeu, unde ochii trebuie să-i închizi ca să vezi.

Este un tărâm (stră)văzut de Raluca Oprița, tărâm al unui joc de culori și anotimpuri (cu predilecție), umbre și cristale, îngeri și oglinzi. Aproape în fiecare poezie întâlnim mâini tainice, mișcări diafane, ori plutiri discrete printre niște lucruri care parcă încep să nu mai aparțină nici ele lumii imediate și trec dincolo. E \"deplasarea înspre albastru\" (dacă dorim să o opunem celei spre roșu din astrofizică, semn că astrele se îndepărteză unele de altele) care ne spune, aici, că lucrurile se apropie de noi tot mai mult.

Este o \"lecție\" de \"gesturi\" de \"neînțeles\" (asta ca să folosim doar titlurile unora din cele mai recente poezii) o lume \"stranie\" ce \"avertizează\" și care conturează un univers al unui personaj mereu evanescent. Nu îl veți vedea cu claritate niciodată, dar el e acolo mereu, vă privește întotdeauna din spatele cuvintelor.

Separat, fac o ușoară corecție: cred că ar trebui evitat \"către o cale care\", poate simplu, cu \"...curcubee/ o cale ce aducea/ cu sine ...\". Dar, deja, e doar o părere.

În plus, N.B., plutirea din acest poem, are și aici, ca în mai toate celelalte, o mică turbulență, acea \"strivire între pleoape\". În \"Lecție\" sunt \"zăbrele în priviri\", în \"Gesturi\" e acea \"sinucidere\", în \"Poveste...\" e o \"cabană ascunsă între umbre\" ș.a.m.d.

Mulțumesc pentru percepția în care ai \"îmbrăcat\" textul (textele). În această lume mereu se \"camuflează\" ceva, iar în spatele cuvintelor se ascunde o prăpastie, o stâncă sau un cer lepădat... fără drumuri, fără răsărituri... doar aduceri-aminte.
Dacă îmi aduc bine aminte, în spatele acestor trăiri \"stă o ușă plină cu bilețele-gânduri (des)lipite dintr-un gest (total) neinspirat\".

Mulțumesc

(des)lipită = (dez)lipită

trezit-au lumina și-au tăcut. Într-o liniște oarbă, cuvintele mă ating plăcut. And you told me how proud you were. Mulțumesc pentru cuvânt. Have a nice afternoon.

Da, Mariana, au tăcut... dar numai Dumnezeu știe ce se ascunde după tăcere.
Cuvântul rămâne un \"strigăt de neputință\"... fie ea și \"albastră\"... spun unii...
(\"totul are un preț\"... și pentru \"moarte\" chiar că nu am de ce să fiu \"mândră\")
Mulțumesc mult pentru alăturare și semn

cu același drag - Ralu

tare m-a curs poezia ta prin anotimpuri, sa ma lase incet intr-un altul, numai de noi stiut, unul caruia fiecare ii dam un nume...anume, fara sa stim ca exista mai adevarat, mai intens decat orice altceva cuprins in cuvinte...

am plutit peste zbor...

Nu poți să denumești decât ceea ce cunoști...
Visele (anotimpurile) au altă natură (stranie)
Știi, mie mi-au cerut aripile la \"vamă\"...(oricum mă încurcau)... mi-au spus că acolo unde merg voi zbura fără ele
.
Mulțumesc pentru comentariu.
drag - Raluca