singura realitate...

finalul deschide larg, poezia unei idei limpezi, are textul acesta o energie a lui interioară ce străbate dincolo de discursul voit liniar, părerea mea

Vine o zi cînd aș vrea să spun și alte cuvinte.
Mulțumesc pentru trecere.

intreaga poezie este (ca) o trecere printr-o singura realitate...spre final unde se intalneste cu unica realitate.
\"este posibil / să primesc în dar o femeie tînără / căreia să-i pot spune / iubește-te pe tine în ființa mea\" - superb.
mi-o placut acest final de \"realitate\" si mai ales ultimul vers (ca un ecou dat tuturor singuratatilor):\"iubește-te pe tine în ființa mea\".
fain

cu stima, blueboy

da, poți găsi. Problema e că la scurt timp după aceea, plăcerea nu va mai fi egală cu viața; tot felul de probleme, de toate felurile, însumate \"asemenea unor umori omenești\", vor deveni singura realitate.
\"cu teamă mi se zbat gîndurile\"? ai toate motivele să simți doar teama asta, dintre toate celelalte temeri posibile.
Totuși, recursul la iubire e înduioșător și legitim uman.
Iar textul mi-a plăcut.
Adela

poate drumul putin prea lung pana la \'altfel spus..\', desi era nevoie de pasajul acesta inspre zbatere.
ultima strofa mi-a taiat o clipa respiratia.
are sens sa spun mai mult? placut ce-am citit.

Comentarii interesante și plăcute sufletului.

Gelu, revenirea ta ma bucura, iar textul pastreaza toate atributele calitatii: sensibilitate, tropi interesanti si originali, cursivitate. Ideea din final e un loc comun, dar eu n-am fost niciodata impotriva acestora, pentru ca totdeauna contextul si tipul de sensibilitate aduce sensuri noi.

umoarea apoasă a viselor,
de prin oglinda întoarsă
proiecții din suflete
de prin pulberi

Am mai adaugat o sintagma si n-am corectat forma verbala. Corect: aduc.

O trecere așteptată cu un comentariu interesant.
Te mai aștept.

Am crezut că te-am pierdut.
Mă bucur că totul a fost doar o iluzie.
Te mai aștept și altădată.
Numai de bine.

asemenea norilor, trec gândurile
prin noi, funigei de întâmplare și vis
plutind din simțire în simțire
ninsori se aștern în sinapse
uitări și chemări

drumuri se adâncesc, învechite
oglinzi dispar, peroanele păstrează îmbrățișările speranțelor,
inimi în ezoteric balans
la capăt de zi, umbre
ascunzând două ceruri,
un singur suflet, un ultim dans

all that we share I hope it will stay forever, pianul, la capăt de dig, valurile
spărgându-se zgomotos de piatra rece
nimeni la capătul celălalt
într-o sală de concert, forever love
dintr-un impuls firesc, închid ochii,
dansăm din nou și suntem fericiți

O poezie frumoasă, profesore. Să primești tânăra pe care o aștepți. Toate serile de vis cu voi.