Cuget

iubito
?,
!,

Cred ca-i bine.
Va multumesc. Noaptea si graba, si de ce nu? Nestiinta!

Ai devenit poetic rău de tot, pui! Ce s-a întâmplat cu tine? Poate că ne regăsim în mai mult de atât, pentru că și eu mai obișnuiesc să sărut țărmul cu lacrimi de alge și atunci știu de ce-mi sunt lacrimile-așa de sărate și privirea atât de verde. Cred că am față de alge sau poate numai privirea mi-e așa. Vine marea și mă spală și atunci o privesc râzând și ea spune: Ești frumoasă. Și eu îi răspund că i se pare. Dar ea insistă și atunci trebuie să-i dau crezare, pentru că sunt valul care sărută țărmul presărat cu alge. Le-am amețit bine, nu?

Am fost nu multa vreme (5 ani) plecat din Blajul meu natal in interes de serviciu. Dar crede-ma, parca am fost instrainat de o vecinicie, nu credeam ca o sa-l mai revad curand. Cand sansa mi-a redat revederea cu burgul meu natal, primul sarut l-am dat acelui pamant al copilariei mele. Nu mi-a fost usor sa stau atata amar de vreme departe de glia stramosilor mei. Am fost dator sa sarut campia libertatii si teiul lui Eminescu de langa care, Luceafarul
a salutat Blajul la 1866 ( te salut roma mica ). Cum
puteam sa uit vreodata ca la 1848 pe campia blajului
pasoptistii au strigat in cor unanim \"noi vrem sa ne unim cu tara\"
Vezi Fulmar de ce si eu am tarmul meu pe care-l sarut cu lacrimi de alge ca si tine? Oare ma crezi ca am invatat sa iubesc si sa respect oamenii, ca si mie blajenii imi sunt recunoscatori si le sunt. Sunt fiul satului lor, de la ei am invatat sa cultiv milostivenia si credinta. Am trait
unde si Luceafarul dupa cum spuneam a locuit si s-a cultivat din mana cereasca intinsa de Dumnezeu prin slujitorii sai, sunt mandru ca am locuit si locuiesc
in marea adunare a culturii Ramanesti a pas`optului si dupa, Blajul romanilor de ieri si de astazi.
Si nu mi-e rusine , chiar ma mandresc cu inaintasii si chiar contemporanii mei literati.
Acum intelegi de ce iubesc poetic si simt? Peste noapte s-a schimbat doar ortografia, nu-i aceea pe care eu am priceput-o acum 45 de ani.
Acelasi p.t.t.veanu:)
Pas.

Mulți înainte, pui! M-ai culturalizat pentru o viață acum. Ești atât de mândru de Blajul tău. Sunt mândră că ești mândru și sunt mândră că Blajul e al nostru, al tuturor românilor. Și mie mi-e dor de tărâmul lui Cârlova și al lui Grigore Alexandrescu, al poeților Văcărești, de vechea cetate a Țării Românești, în care am studiat. Mi-e dor de dealurile mele pline de poezie și mere coapte din zona Malului cu Flori. Fiecare loc cu poezia lui. Acum locuiesc aici și iubesc și marea. Nu ți-am adus nici o ofrandă și îmi pare nespus de rău. Scrie mai departe despre toate mândriile sufletului tău și despre poezia tuturor sentimentelor tale frumoase. Fii în continuare Blaga și Eminescu. Te citesc mereu cu plăcere. Succes.

Imi plang mandria dar o port cu cinste de Roman. iti multumesc ca ma incurajezi, iti multumesc ca esti alaturi de mine in poezia sufletului, si al meu.Iti multumesc ca existi oriunde ai fi. Sunt trubadurul inimilor dezgolite prin efractie, purtator de virus bacovian de iubire eminesciana si de dor de val de mare.
Le plang de mila scoicilor razlete ce-si gasesc sfarsit in
pasul tandru patriot de talpa de roman.
Ador imensitatea in zbor de pescarus dar sun gelos pe libertatea si zarile deschise lor si numai lor. Sunt invidios pe tine ca privirea ta in largul marii nu trece doar prin vama. Nu-ti cere nimeni obloane pentru zari.
Si totusi ai libertatea mea de-a privi cu ochii tai senini
libertatea ce multi din noi nici astazi nu o au.
Multumesc ca privesti si-n sufletul meu cu aceeasi candoare
poetica si critica, de ce nu ca si-n chipul sfant al numelui tau dat de Dumnezeu.
In durere, iertarea-i binevenita. Te rog sa nu ai dureri si sa nu astepti iertare, doar de la Domnul.
Acelasi P.T.T.veanu:)
Pas.
(n-am mai verificat-o, recunosc si iarta.)