un gând fugar…

un gând se zbate ca să treacă de nefirescul imn grotesc (să pot să-ți cânt melancolia) să pot sa-ți spun, cât te doresc. se limiteaza el, să urle, în zbaterea care-l domină (privind cu multă resemnare) în ochii tăi zărind, lumină apusul pare hăt departe peste mări și multe țări (trecute toate, validate) cărări prin multe primăveri privesc un drum (și văd o umbră) el zburdă-n zări încorsetat, (te-ai dus fecioară, rapsodie) lăsându-mă mai gol, nemângâiat… potop de lacrimi curg sărmane pe țărmuri de obraz se scaldă (oriunde-aș fi în lume, Doamne) una-i rece s-alta-i caldă… apusul bântuit de-a lui sminteală cu multe drumuri și mult fum (un gând găsească-mi întrebarea) : voi fi mai liniștit, acum?