Sarman prieten

În primul și în primul rând, trecând peste faptul că ai dat-o pe bacovianisme, se spune va dispărea. Apoi, se întâmplă ceva cu așezarea textului tău. Pare și nu este ce pare. Te-am lăudat destul. Asta e un pic de ploaie rece de primăvară.

Si Bacovia era un om si pe el ca si pe mine ne(il) caracteri(za)zeaza plumbul si forile lui. Sunt varsator si sunt problema (pentru altii).Da, am primit dusul rece de sera, nu o ploaie rece de primavara precum zici tu. Nu ma intereseaza si nici nu stiu exact ce inseamna \"asezarea textului tau, pare si nu pare\" Multumesc mult pentru \"raid\"
acelasi p.t.t.veanu:)

Te-ai plumbuit de tot. Nu te mai recunosc. Abia începuseși să semeni cu Blaga și Eminescu și un pic cu Nichita Stănescu, și te-ai înnegurat. Îți place Jimmy Cliff? Now and forever once and for all... baby I\'m here, so have no fear. Anyway, remember: you are number one. Succes, pui! Textul pare frânt fără voie, dar poate că tu ai vrut să fie așa.

Nu vreau sa te superi. Bine? Bataia-i mult mai lunga si cred ca-i rezolvabila, asa intrezaresc.
Multumesc si ramai muza deosebita si tandra din ochii mei.
Veanu:))))
M-am transformat in cositor, m-am imbunatatit in gandire, din plumb ce-am fost si greu si rece, otrava dulce de il bei e totusi plumb si-asa ramane de vrei si de nu-l vrei.
Nu sunt rau sun eu, un varsator de apa de ploaie

Rămân. Promit. Ca vărsător, ar trebui să fi mult, mult mai mieros în cuvinte, dar și foarte tăios. Am un exemplar în familie. Dar fecioarele, dacă nu ajung la păruială cu vărsătorii, se înțeleg perfect. Se folosesc de minune. Mai ales vărsătorul pe fecioară, dar așa e viața. Și nu ești rău, iar de vărsat, mi se pare că de prea multe ori verși lichid din care înfloresc perle, domnule blăjean, nu bacovian. Bacovia a fost mult prea trist, bolnav de trist și bolnav de bolnav, prea sensibil. Când banalul nu se privește în oglindă, viața e efemeră. Iubesc banalul care dă concretețe vieții.

Cred ca banalitatea da sens vietii, dar viata?, si timpul?
Si timpul trece ca un fum, si uneori ma prinde dimineata, dar tot ce-a fost ramane scrum, un fum ramane viata.

M-am plictisit sa fiu mereu comparat cu cineva, eu, nu sunt niciodata?,
ma urmareste oare sansa-n viitor cand frigul imi ia suflul?,
ramane acest scurtut catren, cand rece voi fi sa-mi dau doar si duhul?
Multumesc de promisiune de ne ignorat fecioara.
Cu considerare,
v. blajan :))
pas.

cum sta treaba cand cuvintele sunt mari si ideile prea mici...

Adriana> cuvintele mari stau bine si-n textele tale dar ideile \'alterate\' de unde-ti vin? Esti sinistrata-n logica?
esti marginalizata de soarta? Esti eclipsata? Sau esti suparata pe mine si eu nu stiu de unde-ti vine raul?
Explica-te fat`o sa nu mai fiu suparata si eu pe tine.
astept, sau nu?
veanu...:)

Eu vorbesc despre cuvinte si idei, tu vorbesti despre omul din spatele lor. De aceasta dialogul nu este posibil.

Ai dreptate eu vorbesc despre cuvinte si idei tu vorbesti din spatele lor si astfel dialogul poate incepe...
Multumesc Adriana.