MVmarian vasile
Verificat@marian-vasile
Turnu Măgurele, cel sfânt
„“Savanții marțieni încă nu pot da o lămurire satisfăcătoare a ceea ce înseamnă frumos și a ceea ce înseamnă adevăr”, Nichita Stănescu”
1. 2. 3-
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
E undeva o gură care poate să rostească. Cred că și un mort ar putea roși de multele și marile ticăloșii subsumate (nouă). Apropo de Mortu’! A murit. Iar m-a sunat Acela să-mi spună. Era beat, h.01.20. Cât despre poezie, e așa cum am mai spus-o: nu Ceasul!!! Ci gura care rostește despre el. Fără aceasta, post. (post-meridian). „Cum ne mai trosneau gâturile pe sub umbrelele teraselor din grozăvești”, zici?! E undeva o seara unde se mai poate auzi.
Cu bine, ine(galabile), ne (rutatule, am vrut să spun „derutatule”, dar nu mi-a ieșit), e!
Cu bine, ine(galabile), ne (rutatule, am vrut să spun „derutatule”, dar nu mi-a ieșit), e!
Pe textul:
„contraindicată femeilor" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextAm descoperit cu o plăcută surprindere o forță poeteasca în versurile tale. Las semn la această poezie, mărturisind că am citit „câte ceva” din pagina ta și părerea este aceiași: de altceva, de încercare de a rupe puțin din monotonia poetească de azi. Adesea reușești, adesea încerci. Ceea ce contează foarte. Cu bine, M.A
Pe textul:
„A-i avea aievea în fiert" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextE o Stare în această poezie care cu greu te mai păstrează acasă. Nu mai ai stare după ce citești aste versuri, îți vine să pleci („pleacă domnule!”), dar realizezi că nu ai unde. Niciundele. Lipsa. Golul. 2-0. Stăm oaspeți ai propriilor noastre oase și mușchi și piele și ce mai spune Minobalaurul pe acolo. Cu (b)mine, M.A
Pe textul:
„terasă cu Minobalaur" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextȘi mie mi s-a părut ceva interesant aici care pare a fi forță, pe undeva, alocuri, desigur. Mă necăjește fiziologicul primei părți: apar rând pe rând mai toate părțile ciorpului. Mai lipsea numai aceea...; iată: „ochi”, „pleoapă”, „palmă”, „spinare”, „bărbie” etc. Apoi „ochi” apare obsedant, merge, în acord cu tema, dar și „privire”, „vedere”. Și asta sunt voite? Nu știu aș fi încercat mai degrabă să le sugerez. În rest, repet, mi s-a părut ceva interesant aici care pare a fi forță.
Cu bine, M.A
Cu bine, M.A
Pe textul:
„și dacă decojesc lumina" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextSă mă ierți că îți zic, eu însumi personal nu țin deloc la formă, dar în strofa a doua apar 4 de „vor” și 2 de „va”. Nu crezi că revine stricăcios la ureche acest viitor? Apoi în strofa a treia și a patra „vor” apare o singură dată, iar „va” de 3 ori. (!) Prin urmare poeții crezi că și ei, săracii, „vor prooroci/ în pustiu”?
Cu bine, M.A
Cu bine, M.A
Pe textul:
„Religia nu poate fi decît veșnică" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context\"dacă ai nevoie de două pachete de scutece pe lună înseamnă că ai cu ce să îi hrănești\". mi-a plăcut asta. incepem să fim din ce in ce mai... contemporani. prietenii stiu de ce. toate \"trece\". iar p\'aia de la carfur - o poate interesa dacă e aia de la casa 16. :))
Pe textul:
„Romania. land. second land. of choise. of course." de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexttext bun, puternic cotidian, care parca se citeste prin fumul de tigari al unui crepuscul insorit. place martianului. ceea ce nu place e putin enervanta, la ureche, repetitie din s3 (\"o fi\")si prea-amanuntimea cu oltchimu\' si hascemeu\'. in rest, cu mult peste media saitului. cu bine.
Pe textul:
„cînd nu am ce face" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextEste o vreme când nev-este-le se arată – prezență no(de)bilă – mai bine decât Fi-ul. După Aceea, facă-se voia Tatălui. Remarque în mod deosebit sinceritatea din “o silă reciprocă ne cuprinde pe toți”. Iar mai apoi – nu neapărat spațial –, ci mai ales teologic: nu contează “locul” în care vom fi interpretați, pentru că “acolo” nici nu e loc, ci modul, prezența, regența, marțianialitatea, balaurismul, foamea. Și mai ales gândurile pe care le-am avut și nu le-am împlinit.
Pe textul:
„mai multe motive pentru care, când beau, deși cotoi, vă privesc prin ochii unei octopus vulgaris" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextApreciez tăria de care ați dat dovada. Dar era de fața ...dânsa?
(Răspuns soției la aniversarea mamei ei
După ce-am zvârlit pe gât
un vin aspru și-un vermut
risc acum să m-ologească
și-i zic: „domunul s-o primească”).
(Răspuns soției la aniversarea mamei ei
După ce-am zvârlit pe gât
un vin aspru și-un vermut
risc acum să m-ologească
și-i zic: „domunul s-o primească”).
Pe textul:
„La aniversarea soacrei" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextRemarc cu desavârșire acest-e vers-uri. Trec și la celelalte.
Totuși aș renunța TOTAL la partea a doua din „cum își ondula femeiasca undă în a nopții fundă”. În rest, mă bucur că am găsit (putea să nu se întâmple niciodată) aceste rânduri. Zdravăn!
M.A
Totuși aș renunța TOTAL la partea a doua din „cum își ondula femeiasca undă în a nopții fundă”. În rest, mă bucur că am găsit (putea să nu se întâmple niciodată) aceste rânduri. Zdravăn!
M.A
Pe textul:
„de-aș fi un cal albastru" de Alexandru Gheție
0 suflu
Context1. r.2 c.12 âm
2. final ???
p.s vorbeam de ciraci... ei nici n-au mască (știi de ce mi-ar fi cel mai greață acum? de un răspuns impăciuitor al tău)
2. final ???
p.s vorbeam de ciraci... ei nici n-au mască (știi de ce mi-ar fi cel mai greață acum? de un răspuns impăciuitor al tău)
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmi-a mai venit un gând, o stăfulgerare: poate tu NICI nu crezi în rostul poetic al Stărilor AceleA și, bineînțeles, în putința ta, a mea, a Lui, și a altor câțiva de pe aici. Verba volant. Dar dacă se întplă să am dreptate cum rămâne cu câinii (cf supra „imprecația”)
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context...și eu am impresia asta:
am vrut să scriu un vers da\' nu-l mai scriu. iți trimit numai ție (impersonal, căci nu e \"ție\" un comentariu) ce-am apucat să scriu. restul nu merită. \"e prosști\".
\"bă balaure lansează aștia cărți în draci
bă pictore ne-a făcut Vremea niște ciraci
așa visam noi la o carte, cu magnetofoane?
și cu tâarfe fluturaând la lăbari din pompoane...\"
am vrut să scriu un vers da\' nu-l mai scriu. iți trimit numai ție (impersonal, căci nu e \"ție\" un comentariu) ce-am apucat să scriu. restul nu merită. \"e prosști\".
\"bă balaure lansează aștia cărți în draci
bă pictore ne-a făcut Vremea niște ciraci
așa visam noi la o carte, cu magnetofoane?
și cu tâarfe fluturaând la lăbari din pompoane...\"
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextm-aș băga dar mi-e teamă să nu-mi vorbești iară și iară... despre \"cum e\", despre \"ce trebuie\", despre \"nu știi tu\"..., despre \"scriptică\" și alte cele. Nu pot să nu remarc ideea pe care o prețuiesc (și o creez, vezi ce modest-s!) atât de mult că frumusețea trebuie să fie violentă...etc. doamne, să nu-mi iei vorbele ca un smerdeakov în dialog cu ivan
vae!
vae!
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextTrei lucruri rezultă de aici:
Primu’: că asta e “numai pentru poeți”…, totuși.
Al doilea (dați-i apă): nu degeaba vorbea cioran de “insomnie” ca atribut eminamente uman… aviz discuțiilor gps-istice sau messenger-isteice care trebuie să aibă loc înainte de a afla copiile/dublurile de ele: sudorul sau laminorul
Al treilea: nu știu dacă avea dreptate Nostia…
PS: nu mi-a scăpat “Nostia” cu “N” mare. Cred încă încă în sufletul AceluiA și nu în rătăcirea lui.
Pe textul:
„în care (lui) vM (i se) arată pe gps (lui/ Mv) motivele ratării (a) lui gÂtÂ" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextsalut strofa a doua care mi se pare grava. citeste cum vrei acel \"grav\". in rest poezia place ochiului meu indoit.
Pe textul:
„vM" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextAcum mi-am data (gata) seama. De aceea și-a șters AcelA versrile. Am vorbit imediat cu prietenul, cel mai nou prieten al meu, cu prietenul RM, căci întrevedeam o legătură între van M și ștergerea susceptibilă operată de AcelA. După această neofabulă bănuielile mi s-au întărit. AcelA a devenit BAcelA. Prietenul RM a fost și mai tranșant. A spus că neofabula e ca “The Glass Key” . Atunci am înțeles totul.
PS Să nu mă cerți că apelez la lexumul RM.
PS Să nu mă cerți că apelez la lexumul RM.
Pe textul:
„neofabulă fără titlu" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextputernică forță imagistică. place ochiului secret. considerațiuni, M.A
fie-mi pemis: mi se pare un mic abuz de nume de țări, locuri, etc
fie-mi pemis: mi se pare un mic abuz de nume de țări, locuri, etc
Pe textul:
„balada ariciului" de dan mihuț
0 suflu
Context...mi se pare rezonabil ca marirea sa fie a celui ce invie, nu a inviatului. ultimul sa zica mersi. e ca si cu scriitor-cititor. Scriitor-Cititor. e greu sa fii cititor, e greu sa fii inviat. despre Creator-Scriitor-Cel ce invie nu pot vorbi. nu-s niciuna dintre ipostaze (cf \"pipa\").
Pe textul:
„propria jucărie" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextUite cum cred că stă treaba cu Poet , iar nu poet: e de vină numai (ne)stăpânirea limbii – temele și motivele sunt puse. Cel ce-și asumă relația independentă dintre limbaj-limbaj poetic-creator are toate șansele să se uite la ceas când trebuie. Mă rog, făcusem referire la începutul nunții din cana, care mi se pare una dintre cele mai mari poezii ale lumii (dialogul iisus- fecioara maria). Revenind la cele de mai sus, citez (și eu): “Pre cuvântul cel împreună fără de început cu tatăl și cu Spiritul, se-l lăudăm că bine a voit a se sui cu trupul pe cruce, și moarte a răbda, și a scula pre cei morți întru mărită învierea sa” (nu mai știu ce rugăciune, care seamănă mai mult a crez poetic).
Pe textul:
„propria jucărie" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context