în care (lui) vM (i se) arată pe gps (lui/ Mv) motivele ratării (a) lui gÂtÂ

Trei lucruri rezultă de aici:
Primu’: că asta e “numai pentru poeți”…, totuși.
Al doilea (dați-i apă): nu degeaba vorbea cioran de “insomnie” ca atribut eminamente uman… aviz discuțiilor gps-istice sau messenger-isteice care trebuie să aibă loc înainte de a afla copiile/dublurile de ele: sudorul sau laminorul
Al treilea: nu știu dacă avea dreptate Nostia…

PS: nu mi-a scăpat “Nostia” cu “N” mare. Cred încă încă în sufletul AceluiA și nu în rătăcirea lui.

\"ocupațiunea principală a minții tale e la alte prostii\".

și eu înțeleg ce zice Țugurlan.

care eu n-am inteles nimic, desi de dormit dorm bustean, da\' asta tot nu m-a facut poet si de aia! iara inteligenta, ehe, inteligenta...la ce dracu mai foloseste si necunoscuta asta?!

eu, cu ochii incrucisati de-atata concentrare!!!!????

la început, nici Noi nu am înțeles; dar profețiile despre procleți se adeveresc întotdeauna; mai ales, noaptea; de unde și insomnia ca instinct de supraviețuire...

mulțumec pentru semnul de lectură; care, cât n-ar fi, înseamnă.

Vasile (Ted) Munteanu, urmăresc de ceva vreme zabaterile tale, între criptare (rudimente ale criptografiei, momentan) și speranța de a fi decriptat. Să aistăm, aici, la nașterea unor cripto-poeme - în sensul că ermetismul pare insuficient azi, când disimularea expresivității (imagistice, ideatice etc.) aproape că devine o necesitate? Pe tine, cel puțin, te citesc (de două, trei ori) cu multă atenție. Poemul acesta, cel care se află între parantezele criptografice, are, aproape, o sintaxă inversă - \"coda da al capo\"! Exemplific:

suntem vii cât timp tranzităm credința că noi
am fi propriile burlane. prin care ne curgem.
avem nevoie de ploi interminabile.
și oasele noastre să fie goale.
nu. nu am fi păsări.
în interesecții ale sistemului nervos/ circulator/ excretor.
sau cerșetori în parcuri ce se vor demola.
de aceea îndrăgostiții par nebuni.
spălători de mațe/ de vase/ de geamuri.

dar vă puteți vedea mai bine.
aprindeți o lumânare pentru fiecare insomniac.
nu îi folosește la nimic.
dacă somnul nu ar avea caracter implacabil ne-am sinucide de plictiseală.
fiind cu adevărat inteligenți abia când dormim creierul își sintetizează singur informația.
falsă pentru că nu există obiect al visării.

În acest mod mi-am permis eu să decriptez mesajul poetic, enigmistica fiind una dintre preocupările mele mai vechi, căreia îi acord o atenție, din ce în ce mai lipsită de timp. Sincer (și argumentat) acesta este un poem foarte bun! Inedit, ca scriitură! Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Titlul nu are nicio legătură cu cele scrise (afirmate) aici!

\"unii ne seamănă\", cum altfel am fi?
“ceilalți își seamănă”, adică niște entități cu gps-uri pe post de inimă, care să nimerească drumul. Îmi pace cum spui: “calități și defecte prestabilite și updatabile. inclusiv falsa libertate de a visa.”, dar remarc cum numai tu poți găsi cuvintele potrivite pentru oameni potriviți în locuri potrivite și situații potrivite.
Ne rămân doar A de tipar și a de mână!: “Amare de tipar și aMic de mână. când ești prea mult timp librar la Vasiliada îți rămân semne pe față. mai ales când ești un suflet de raTat. cu H.” – o imagine inedită!

Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu

Ioan: ai dreptate, în ultimul timp, fie în titlu, fie în anumite părți ale textului, îmi permit să mă joc, să comunic (și) altceva (decât ceea ce abordează scrierea respectivă), acest altceva având un caracter strict particular; desigur, îmi permit acest lucru pentru că, aici, este un mediu virtual; acest tip de comunicare va dispărea dintr-o posibilă formă pretipărită a textului/ textelor; mulțumesc pentru prezență; cu reciprocitate.

Ottilia: am simțit că adresativul (obscur, după cum sesizează Ioan Jorz) se plasează foarte bine într-o caligrafie medie, între H (poetul-icoană, pretextul) și N (poetul-poză, procletul; np - aCeLa va citi porcletul); mulțumesc pentru lectură și semnul despre.

care m-a făcut să mă opresc din drum

acel gÂt din titlu mai precis

nu știu ce să spun(\"păi atunci de ce naiba ai mai intrat cu comm?\" poți să mă întrebi tu)
dar
primul paragraf e puternic și viu

acesta e un text care vine dintr-o altă lume

cam atât
nu vreau să fac zgomot prea mult, e o liniște de mormânt aici care pe mine nu m-a îndepărtat ba chiar dimpotrivă

salut

Dana, pe mine ceea ce este aici m-a determinat să merg mai departe; după cum zice o vorbă: peste piatră e bine să treci, câinele e bine să-l legi; cu atât mai mult cu cât nu e un câine deplin, deprins a ține tovărășie omului; mai mult \"un porc de câine, o jigodie și-un rât\", vorba Poetului.

mulțumesc pentru semnul de lectură.