Marian C Ghilea

Ultimul mi s-a părut cel mai frumos, mai sugestiv, o plonjare în timp și spațiu.

Există terminații care rimează în limba japoneză, \"de\" de la finalul versurilor 1 și 5 indicând locul unde se petrece acțiunea. Marea majoritate a cuvintelor japoneze se termină cu o vocală, ceea ce dă o muzicalitate sporită poeziei și dă impresia de rimă chiar rima nu se urmărește. Mulțumesc de comentariu.

Văd că toate textele Dv au mare succes și sunt foarte citite. Puterea de sugestie din rândurile scrise este foarte mare.

Mulțumesc mult de apreciere. Eu de fapt am vrut să scriu un haiku, și în final iată ce-a ieșit... Legat de japoneze, pot face comentarii în plus în particular, hehehe.

Acest haiku se potrivește ca pereche la sfârșitul meu de vară (vară rece, de Bucovina, când se umblă deja cu pulover încă din august).

Acum am văzut și comentariul tău, Henriette. Scuze de întârzierea răspunsului. Realitatea e că sfârșitul de vară în satul meu natal din Obcinele Bucovinei sună cam ca în acest haiku. În august este deja frig iar răceala umbrelor norilor se simte intens, ca un preludiu la frigul real al toamnei și gerul intens al iernii... Am avut veri când în iulie și august am umblat cu un pulover pe mine cea mai mare parte a timpului. Cred că noțiunea de \"vară\" depinde mult de zona climatică cu care e obișnuit cititorul. Cum majoritatea teritoriului României e semnificativ mai cald ca Bucovina, apare această neînțelegere. Și totuși, cred că o să las versul așa... Mulțumesc mult de critică.

Da, s-au strâns acum vreo 20 și ceva de poezii nipone. Însă în afara paginii mele și a paginilor de poezie, nu am acces liber să îmi afișez poeziile. Mulțumesc mult încă o dată pentru apreciere. Voi continua să adaug haikuri de câte ori voi avea inspirație să scriu câte unul.

În limita timpului disponibil, voi încerca să scriu un eseu pe această temă. Cred că se pot găsi suficiente exemple prin colecțiile de texte japoneze de pe internet.

Marian

În cazul ăsta aș prefera ce era de la început - \"Umbrele norilor reci\"... Însă mă întorc la forma inițială... Mă mai gândesc, ar fi o idee, pentru că e sfârșit de vară și se simte deja frigul toamnei.

Cred ca din cauza profesiei mele, legata de stiintele exacte, caut intodeauna sa gasesc un sens in ceea ce citesc si in ceea ce scriu... Imi va lua ceva timp sa-mi atenuez acest obicei...

Dacă îl las \"Umbrele norilor\" nu respectă metrica de 7 silabe. Inițial fusese \"Umbrele norilor, reci\", dar Cristina fusese de părere că e inutil de complicat și i-am dat dreptate. Cred că formularea existentă, chiar dacă pare puțin nenaturală, e cel mai acceptabil compromis (dacă cineva găsește o altă versiune de 7 silabe care să nu modifice esențial versul și să sune mai bine, voi fi foarte fericit să îl schimb). Mulțumesc mult pentru critică.

Și eu mă dau de ceasul morții din cauza nivelululi mic de acces. Am un text care așteaptă de aproape 24 de ore să fie văzut de un editor și aprobat. În rest, imaginea nu e rea, versurile sună interesant, dar după ce am citit poezia am constatat că nu am rămas în cap cu nici o idee din ea... Nu am reușit să am nici cea mai vagă idee despre ce e vorba în versuri. Dacă erau scrise în bengali, yoruba, vietnameză sau altă limbă în care nu știu nici măcar un cuvânt probabil aș fi înțeles cam tot atât. Aș fi recunoscător dacă m-ar ajuta cineva să înțeleg și eu despre ce e vorba în poezie. Mulțumesc.

Am modificat textul. Am reușit să scot \"reci\" și să pastrez metrica. Mulțumesc mult pentru critică!

Frumos! Se vede clar un prozator valoros în devenire!

Vă mulțumesc la amândoi pentru părerea bună despre textul meu. Deși povestea este fictivă, fiecare bucățică din ea s-a inspirat din trăirile mele personale de acolo, pentru că am deschis ochii în Bucovina și acolo m-am format ca om, în mijocul acelor munți și auzind acasă și pe stradă atât limba română cât și dialectul huțul. Intenționat am lăsat câteva elemente nelămurite, pe de o parte pentru a da loc de manevră cititorului, iar pe de altă parte pentru a-mi da mie loc de manevră pentru o povestire viitoare.
Cartea menționată în germană există, a fost publicată în 1959 de fizicianul german Burchard Heim și tratează posibilitatea călătoriei prin spațiu cu viteze superluminice. Teoriile lui au fost aproape uitate până în 2001, când au fost preluate de o generație mai tânără de cercetători. Am urmărit o parte din calcule și cred că este posibil ca în următorii 20-30 de ani să putem, cel puțin conceptual, pune la punct călătorii cu viteze mult mai mari ca a luminii (o călătorie până la Alpha Centauri, care este la 4.3 ani lumină, ar dura câteva luni doar).
Legat de focul albastru... Aici este cheia explicației misterului dispariției bunicului. Să zicem că acest foc este un alt gen de ființă, nici vegetală, nici animală...

Cred că se putea mai bine, și așa mi-a luat câteva ore bune de muncă să ajung la forma aceasta. Nu știu cum scriu alții, dar am constatat că la mine doar munca susținută poate crea un text decent de poezie sau proză... Mulțumesc mult pentru aprecieri.

Marian

Ideea cu mulțumitul pentru mâncare sună bine la final. Am simțit versul aproape ca o revelație zen.

Mi-e frică de varianta cu femeia. Mai bine fug și mă ascund, hehehe. Sunt exact 17 silabe la varianta ta :). Mulțumesc de comentariu. Încă am de lucru la povestirea mea de iarnă. Și nici vorbă de inspirație încă pentru un poem zen. Mulțumesc de comentariu.

M.

Unii mă vor certa că pun metafore în haiku... Inițial am vrut să pun \"cenușie\" dar în japoneză ieșea prea lung pentru metrică... Mulțumesc pentru comentariu!

Pentru Alberto: cu cea mai mare plăcere aștept critica la obiect, că vreau să învăț și eu ceva util de la alții pentru a-mi îmbunătăți calitatea poeziilor. Legătura între bit, poezie și detectorul de neutroni e ceva de genul:

Poem atomic
Detector de neutroni -
Biți energetici

Pentru Carmen: astăzi lucrez la o povestire despre un cojoc, niște lupi, un foc albastru și un ger de iarnă undeva în țara huțulilor din Obcinele Bucovinei (eu însumi fiind un fiu al acestui neam). M-am gândit zilele astea la poemul zen, încă nu am reușit să scot nimic demn de citit. Când îmi va venii o idee, vei fi prima pe care să o anunț.
Vă mulțumesc la amândoi, Carmen și Alberto, pentru comentarii.