季節 (Kisetsu - Anotimp)

Mariane, esti un tip interesant. Suntem pe aproape, din punctul de vedere al preocuparilor. Laudabila modalitatea aceasta de a prezenta aceeasi poezie in mai multe limbi..
Apropo, era sa mor de batranete fara sa stiu ca exista o limba hutula. Fara alte laude pot spune ca ai intrat in vizorul meu.

Patru, patru, trei. Cinci, cinci sase, cinci, cinci, sase. La multi ani! buna dimineata... asa am citit inceputul versurilor tale. Apoi mi-am adus aminte de-o structura de poezie care mi-a daruit-o George Vasilievici cand i-am facut cunostinta cu micuta japoneza care la vremea aceea era iubita unui diplomat(amanunt peste care trec din cauza noptii de dupa vernisaj cand am baut mult si m-am trezit foarte platit. Se zice ca m-a iubit si ca sa-si aduca aminte de noaptea aceea a cumparat cel mai scump tablou din expozitie). Apoi mi-a placut al 17 semn de intrebare... si faptul ca toate garzile au plecat de la psoturi si castelul despre care vorbesti seamana cu castelul de nisip al amicilor mei Zelkanu si Sloterius. Te voi citi in metru antic si voi lua din plin povestea castelului peste care a cazut grindina. Aduce tare mult cu o poveste de pe plaja mea...

Mulțumesc mult de apreciere. Eu de fapt am vrut să scriu un haiku, și în final iată ce-a ieșit... Legat de japoneze, pot face comentarii în plus în particular, hehehe.

Câte descoperiri nu s-au făcut din greșeală?! De ce nu s-ar scrie și poezie încercând altceva?

Interesantă și această creație. E bine să aflăm despre specii literare aparținând altor popoare. Alte reguli, alte subiecte...

Am citit varianta în japoneză. Sunt cuvinte care au terminatii care rimează? Sau e impresia mea.

Cu prietenie, Maria

Există terminații care rimează în limba japoneză, \"de\" de la finalul versurilor 1 și 5 indicând locul unde se petrece acțiunea. Marea majoritate a cuvintelor japoneze se termină cu o vocală, ceea ce dă o muzicalitate sporită poeziei și dă impresia de rimă chiar rima nu se urmărește. Mulțumesc de comentariu.

Îmi cer scuze, din neatenție am uitat să îi mulțumesc și domnului Dumitru Andrei pentru comentariu. Legat de huțuli, am chiar o pagină despre ei (în colaborare cu un grup de prieteni). Se poate găsi foarte ușor căutând pe google după \"limba hutula\". Noi, huțulii din România, nu prea avem o literatură scrisă, așa încât mai încerc și eu să umplu golul cu câteva fire de nisip...

Am citit astăzi multe texte, in urma căutării pe google. E interesant ceea ce faceți.

Am auzit la radio, când eram mică un cântec. Dacă îmi mai amintesc versurile:
\"Jocu-i viu la Cârlibaba, huțulca, huțulca,
...
Dragă mi-este munca
da și huțulcuța,
Când joc cu mândruța...\"

E mult de atunci. Aici nu pot să-l cânt și nici nu știu cine e cântărețul. Dar, probabil că huțulcuța e un joc din zonă. Poate știi mai multe. Și completezi acel site.

Cu prietenie, Maria

Cârlibaba e aproape de satul meu, și, evident, și acolo sunt huțuli... Dar la mine era mai populară în copilărie \"Huțulca din Brodina\". Huțulcă înseamnă femeie de neam huțul, însă de aici a apărut și un dans polular prin părțile mele (pe care su însă nu știu să-l dansez, dar îl știe mama). Am o mulțime de idei de povestiri interesante inspirate de locurile, obiceiurile și oamenii de acolo, doar timpul îmi lipsește să le pun pe hârtie.