Marian C Ghilea

Cuvântul \"întroienite\" dă o atmosferă destul de mioritică poemului. Conjuncția \"și\" sugerează că ceea ce ni se dezvăluie e doar un fragment din ce se întâmplă și lasă la dispoziția imaginației cititorului completarea tabloului descris. Ce e interesant este că anotimpul poate fi interpretat în mai multe moduri. Putem să ne imaginăm o combinație-contrast între zăpada de afară și singurătatea nopții lungi de iarnă unde gândurile hoinăresc printre sentimente ascunse, dar poate fi și un sens metaforic care să reprezinte o toamnă târzie sau o primăvară timpurie.
\"Pâlpâie stins\" pare a fi o combinație prezent-viitor, ilustrând ceea ce se va întâmpla în curând, atât în vatra unde arde focul cât și cu sentimentele poetului. \"Singură\" nu face decât să întărească impresia de singurătate, de renunțare.

Am scris din greșeală Dan Norea în loc de Nicolae Tomescu. Îl rog pe domnul Nicolae Tomescu să mă scuze. I-am apreciat haikul în mod deosebit. Iar senryul domnului Dan Norea cu cocoșul mi-a stârnit un zâmbet.

În primul rând trebuie să-mi cer scuze pentru întârzierea cu care comentez aici.
De la o postare la alta, aceste combinații de poeme și imagini sunt tot mai reușite. Cristina, ca de fiecare dată, a ales bine tematica, imaginile și autorii pe care să îi invite și îi mulțumesc încă o dată că am fost și eu unul dintre ei.
Aș fi dorit să scriu un comentariu scurt, dar va fi foarte greu, chiar și dacă voi selecta doar 2-3 poeme pe care să le comentez. Selecția mea e mai mult subiectivă, îi rog pe cei pe care nu îi menționez aici să mă ierte și să știe că le-am apreciat și lor poemele, dar în final tot a trebuit să fac o selecție.
Noutatea importantă din această serie care a făcut ca textele să fie mult mai interesante este că a fost mai multă libertate (și varietate) în alegerea genului de poezie. Astfel am văzut, pe langă clasicul haiku și haiga, și senriu și tanka.
Haikul dlui Ioan Petru Gârda are un amestec de melancolie și nostalgie care mi s-a părut foarte intersant. Combinația între pașii șovăielnici și durerea despăririi mi s-a părut foarte expresivă, cele doua versuri fiind in perfectă sincronizare.
Tanka dnei Magdalena Dale e un combinație foarte interesantă de oriental și românesc. Ascultarea apei ce trece, lângă o floare de lotus și repetiția cuvântului valuri dau sentimentul impermanenței, atât de reprezentativă în filosofia zen. Revenirea amintirilor ne transpune însă într-o stare nostalgică iar cuvântul \"dor\", foarte atipic orientului, ne readuce pe plaiuri mioritice.
Haikul dlui Gheorghe Chitul mi s-a părut deosebit de expresiv. Suprapunerea celor două lumi, a cerului reflectat în apă și alunecarea peștelui printre stele dau un sentiment de unitate deosebită și ne amintesc de compozițiile lui Escher (\"Trei lumi\").
Dl Dan Norea a menționat, ca și mine, muntele Fuji în haikul său, cu un peisaj poetic clasic, tipic japonez, ce îndeamnă la contemplație (îi mulțumesc și pentru comentariul pozitiv legat de tanka scrisă de mine).
Haikul dnei Tincuța Bervenic mi s-a părut deosebit de expresiv prin evidențierea antitezei dintre liniștea din interior (și din suflet) și agitația (ploaia) de afară.
Iar in final haikul Cristinei oferă o încheiere excelentă seriei, ca o retrospectivă, ca o sinteză, nu doar a vieții, ci și a poemelor scrise. Iar faptul că toamna rămâne ne face să realizăm că, în ciuda trecerii timpului, ne îmbogățim cu fiecare clipă prin amintirile ce rămân în inima noastră.
Imi cer scuze că mă opresc aici, dar a fost nevoie să fac și eu o selecție.
De asemenea îmi pare rău că am văzut și persoane nemulțumite printre participanți de lucruri lipsite de importanță legate de grafică sau prezentare. Sper ca supararea să le treacă iar data viitoare să ne putem armoniza mai bine.

Feliciteri Cristinei și celorlalți participanți pentru un montaj foarte inspirat și expresiv. Sentimentul meu este că de la un anotimp la altul montajele sunt tot mai reușite. Mi-au plăcut absolut toate poemele, dar cum e imposibil să le comentez pe toate, mă voi rezuma doar la câteva.
Primul poem, al Magdei, are un contrast foarte interesant între umbrele lunii pline și banca goală. Ambiguitatea textului e foarte bine folosită aici: e luna plină sau sunt umbrele pline pe banca goală? Poemul poate fi citit în ambele moduri. Mi s-a părut deosebit de inspirat, atât luna cât și singurătatea marchează pașii către casă în noaptea târzie de toamnă.
Ultimul poem, al Cristinei ilustrează din nou superb anotimpul proaspăt început, cu vântul ce pare să poarte tristețea și singurătoatea nopților lungi de toamnă. Și avem din nou conexiunea între cel ce observă și natură, între om și anotimp.
Poemul Loredanei Dănilă pare simplu la prima vedere, dar exprimă o imagine foarte vie - antagonismul dintre căldura verii (razele) și ceața (venirea frigului). Toamna apare ca o punte între două lumi antagonice, o bătălie a cărei balanță înclină treptat, până după solstițiul de iarnă, în favoarea gerului și gheții.
Ar mai fi multe poeme deosebite, îmi cer scuze fată de ceilalți autori că nu le comentez, dar prefer să nu mă extind exagerat cu comentariul meu.

Nu am observat că pozele au fost făcute de Magda. Deci sunt originale. Greșeala mea.

Sunt frumoase. Am remarcat câteva poeme: Marius, Mahmud, Magdalena, George și Cristina. Ar fi fost o idee interesantă de pus și o versiune franceză a poemelor. Ar fi dat o patina de autenticitate mult mai puternica întregului montaj (mai ales că mai toată lumea educată din România e fluentă în limba franceză). De asemenea, niște poze originale ar fi adus și mai mult în plus, însă era nevoie de cineva care a fost personal acolo...

Mulțumesc mult pentru comentariu. Voi încerca să scriu mai des, și de fiecare dată preferând limba japoneză, în care haikurile au o sonoritate aparte.

Dragă Carmen, îmi cer scuze de răspunsul întârziat. Mă lupt cu o mulțime de probleme care trebuiesc rezolvate de câteva luni de zile încoace. Sper să scap cu bine din aceste încercări și să găsesc timp și inspirație pentru a scrie mai bine.

Esperanto are o grafie aparte. Ceea ce noi citim in română drept \"j\" in Esperanto se pronunță ca un \"i\" scurt. G cu caciula e \"gi\". Vă garantez că versiunea în Esperanto suna foarte frumos și muzical. Da, versiunea în engleză a dat un plus de ambiguitate cu foile-frunze. Îmi cer iertare pentru comentariul întârziat și pentru lipsa de activitate în domeniul literar. Decembrie e o lună de foc pentru mine, dacă scap viu din toate încercările ce mă așteaptă, voi scrie mai mult și mai des și voi comenta și creațiile altora. Mulțumesc mult pentru comentariu.

Mulțumesc, și eu sunt îndrăgostit de Japonia și de Tibet... De aceea vreau să pot vorbi japoneza cât mai bine, să le simt lumea din interior. Și-am observat acum ca greșisem un caracter la al doilea rând la haiku, l-am corectat. Îmi cer anticipat scuze editorilor pentru schimbările făcute după publicare.

Mulțumesc mult tuturor pentru comentarii, nu am mai scris de aproape un an, și chiar și acum încă nu știu cât timp și inspirație voi găsi înainte de sfârșitul acestui an. Nu mă așteptam la atâtea comentarii pozitive! Cred că și faptul că mi-am îmbunătățit fluența în limba japoneză față de haikurile mai vechi m-a ajutat puțin.

Text frumos, chiar dacă nu respectă metrica în limba română (eu am o obsesie cu metrica). Imaginea e puternică, plastică. Voi face eforturi să mai găsesc și eu puțin timp pentru poezia niponă.

Un text frumos, cu multă forță de sugestie, o poezie care îmi aduce aminte de Rabindranath Tagore sau Kahlil Gibran, rămânând totuși 100% original. Putea fi și mai lung, mai dezvoltat. Ai mult potențial și aștept următoarele texte reușite. Mi-a adus aminte de propriul meu bunic.

Ramona, doamna Maria, vă mulțumesc mult pentru vizită și răbdarea de a parcurge textul până la capăt. Probabil este unul din cele mai lungi apărute pe poezie.ro și îmi imaginez că nu toată lumea a avut răbdare să urmarească întreaga poveste. Deși năzbâtia ursului e 100% fictivă, restul poveștii e inspirată din realitate. La mine în familie numai, un urs ne-a omorât trei miei prin 1981 și o vacă 11 ani mai târziu. Alții au fost mult mai greu loviți. Poreclele menționate au existat printre bețivi notorii din zona mea, însă am modificat complet personajele pentru a nu fi lipsit de respect față de nimeni. Continuarea va trebui să urmeze întâmplările din anii următori și va avea un aspect mai dramatic decât începutul.
Doamna Maria: încă o dată, mulțumiri pentru ochiul de vultur cu care ați identificat greșelile de tipar și cele câteva inadvertențe ortografice apărute în text.
Sper ca lungimea textului să nu-i descurajeze pe toți cititorii nici pe viitor.

Draga Carmen, multumesc mult pentru vizita si apreciere. La fel si lui Ovidiu, pentru observatii si pareri.

Japoneza e prima limbă aici pentru că e limba în care a fost creată poezia haiku și rămâne limba în care această poezie sună cel mai bine. De asemenea, a fost limba în care am compus versurile.
Legat de transliterare: japonezii înșiși folosesc transliterarea textelor lor în ceea ce ei numesc \"romaji\" pentru ca străinii să poată înțelege cum sună textele lor. Consider că era necesară transliterarea având în vedere că foarte puțină lume de pe agonia e fluentă în limba japoneză. Am facut-o în maniera în care japonezii înșiși o fac.
Esperanto e singura limbă neutră (care nu baga nimănui pe gât cultura cuiva odată învățată, cum se întâmplă cu engleza, franceza, spaniola, germana, etc). Deoarece, ca și în japoneză, în Esperanto majoritatea cuvintelor se termină cu o vocală, este ideală pentru transpunerea haikurilor japoneze. În spiritul păcii și a armoniei culturale, Esperanto este cea mai potrivită limbă pentru a sluji ca ambasador haikurilor mele.
Engleza fiind cea mai vorbită limbă a momentului, mi s-a părut normal să fie pe lista mea.
Evident, româna nu putea lipsi, fiind limba pe care o vorbim pe agonia.ro.
Nu văd nici o logică sau necesitate în a adăuga alte limbi.

Poemele sunt frumoase, dar am observat o mica inexactitate: Hokusai nu a fost nici englez, nici american. De aceea nu vad motivul pentru care titlul tabloului sa fie în limba engleza, mai ales pe o pagina româneasca. Mai mult, titlul înlimba engleză nici măcar nu este corect, titlul original fiind: 阿弥陀の滝 (Amithaba no taki), adică \"Cascada lui Amithaba\" (Amithaba fiind unul din numele folosite pentru Bhuddha în budismul Mahayana). Mi se pare corect ca titlul tabloului să fie pus în limba română. În rest, \"Mulți ani fericiți!\" sărbătoritei și fie ca toate visurile să-i devină realitate.

Marian

Beton! E păcat să rămână aici, trebuie puse separat ca poeme. O să adaug și eu ceva în zilele următoare. Merci, ești tare!

Mie personal mi se pare că textul mergea mai bine ca \"proză\". E interesant suprarealismul din el ca și maniera hipnotică, onirică, în care e povestit. Și, ce e și mai curios e faptul că de fapt nimic deosebit nu se întâmplă.

Frumos text, suprarealist aș spune. L-am văzut mai curând ca proză decât ca poezie.