Maria Prochipiuc

O petală însîngerată cade.Alunecă ușor prin întuneric și lasă în urmă parfumul singurătății.E ultima dintr-un buchet de vise… Ai grijă să lașii spații după semnele de punctuație, nu e grav, dar se poate citi mai ușor și apoi arată și altfel proza, așa îți dă o notă de oboseală a citirii, dar m-am descurcat…îmi place modul de descriere și starea pe care o lași în urma cuvintelor, descrii cu lux de amănunte interiorul, starea personajului. Am găsit lucruri foarte frumoase aici la tine: Perdelele de un vișiniu închis par negre, îndurerate în lumina slabă a lunii care intră printr-o vagă crăpătură. Raza lasă în urmă o masă maronie plină de hârtii și mai sunt foarte multe locuri , unde totul e perfect din punct de vedere al descrii unui tablou, dar mai ales conturarea personajului.

Remarcabil : De prea mult timp nimeni nu a mângâiat părul murdar de atâtea lacrimi și de prea mulți ani nici o mâna puternică nu a deschis șnururile rochiei….Și adoarme între gânduri la fel de vechi și prăfuite ca perdelele….Crengile înfrigurate se incălzeau la iubirea lor. Ea se ascundea de lume în brațele lui, el îi mângâia părul lung și negru savurând fiecare clipă petrecută cu ea.
Voi mai reveni!

Plăcut la tine și îți zic cu mult drag de ce-am găsit aici un : bun venit și multă inspirație!

Proză cu sau fără început de unde o iei și unde o pui măi omule? Dar e interesant acest mod de pornire. Ei da o altă formă de dialog , o altă stare mereu alta, cine poate schimba și întoarce pe toate fețele decât tu…citind mi s-ar părea că Sandel nu e altul decât Sache în miniatură, el e mereu la …a întrebărilor… ce dialog și-ar fi putut închipui, decât cel cu nasturii, sau eventual de ce sunt cusuți nasturi pe drapta sau pe stângă că tot era vorba mai demult de cravata purtată pe …și apoi cred că mai degraba de atunci e cu guturaiul că altfel nu se expălică ticul acela scârbos pe care îl fac oamenii mari când vor să se șteargă cu sentimentele altora, pai da, creavata, ei se putea fără ea? Nu! Ei, ce copil isteț știe și el despre cravată și chestia cu dezbrăcatul la mare, păi se poate tu om mare să minți un copil, eu am văzut oameni dezbrăcați nu la mare ci pe aici pe la mine și stau într-o zonă de deal, dezbrăcați de caractere, de…și își pun doar o peticuță într-un anumit loc care ține loc de inimă… are dreptate copilul: ce înseamnă rușine? Nu ai văzut și tu că s-a dat dezlegare la texte explicite sau caum se mai numesc…ei și tu acum ce explicație îi dai copilului cu dezbrăcatul, păi ce tu nu te dzbaraci în fața plopului? Pe câți nu i-am văzut eu prin parcuri că își arătau explicitul fără nici un fel de stingheritate.. și ei au un avantaj, sunt oameni mari și le știu pe toate, nu?… schimbă și tu tărăboanță că pui lumea să umble prin dicționare. Dar uite că eu știu, și știi și tu de ce eu știu…

De comentat textul? Am cometnat în felul stării de bine, m-aș tot repeta fiindcă e o ralizare deosebită și apoi dacă nu aș fi jucat atîtea piese marca Sache poate nu aș stii să apreciez: Foarte bine din toate punctele de vedere literare!

Au fost odată, ca într-o poveste
în țară multe sate romînești,
purtau bărbații caii de căpestre
sub roua revărsărilor cerești. – cine mai scrie poeme pentru satele noastre, mă întrreb… m-am oprit aici fiindcă mi-am adus aminte de anii copilăriei, unde satul era ceva de vis plin de multe lucruri pe care nu le întâlnești la oraș. E aici la tine o liniște, frumos aduci în prim plan acea stare de smerenie a femeii de la țară care nu uita niciodată de starea sufletească: nevestele se îngrijau de smirnă / la-mpodobirea Maicii Cuvioase. E o trecere în revistă a acelor vremi pe care nu știu dacă se vor mai întoarce, și nu la mai întâlnești decât undeva prin munții Apuseni, în satele uitate de vreme. Tu folosești niște cuvinte care și ele au aroma specifică unui anumit ținut: curmătură, cîrpătoare. Frumos acest poem al satelor cu îmbinarea versurilor ce îți aduce acea aromă a frunzei de vie ruginite, a pâinii calde scoase din cuptor, a salcâmului …

Carmen – Mihaela – mulțumesc pentru urare, și ție toate cele frumoase și multe bucurii!
Dana – povești fără hotare putem asculta în orice moment, sunt mai grele de trecut hotarele ce uneori se zidesc între suflete, fiind chiar la o distanță de-o inimă , mulțumesc pentru oprirea ta în pragul unor gânduri care au marcat un anumit moment al trecerii mele prin timp, cuvinte ce par așezate pe clapele unor melodii fără sfârșit care trec și iar revin într-o horă a păcii și a gândului curat…

Adrian – cine se ocupă să-mi facă mie pagină? Păi te aștept să mă așezi în pagină așa cum mă poți vedea dincolo de cuvinte și mai ales dincolo de vderea față către față, știi mi-am clădit de multe ori chipurile celor pe care îi citesc, le-am conturat cu linii fine, doar locul inimiii nu l-am putut contura… și de ce să nu comentezi? Dacă ai de comentat chiar te rog, și mult mi-ar place să aud idei constructive…

Florin – imnul acesta pe care l-ai scris e închinat Celei care ne-a adus iubirea fără limite, bunătatea, fapta și toate celelalte prin Iisus Hristos, mulțumesc! Desigur că am rămas impresionată de tot ce s-a întâmplat aici în subsolul acestui text care pentru mine reprezintă un anumit moment al tecerii mele și nu oricum prin anumite stări, stări ce îmi conturează interiorul. Te găsesc frumos așa precum sufletul tău este, te îmbraci singur în cuvintele pe care le dăruiști.

Nicolae- la toate petrecerile a lipsit valsul la care am văzut că m-ai invitat încă de ieri, desigur că invitația ta n-o pot refuza, îți mulțumesc și știu că s-a și întâmpla…

Daniel – ei, da de când oare nu te-am mai văzut pe la mine, să fie de vină doar această zi? Mulțumesc mult pentru părere și mă bucur mult când vii cu sugestii cred că voi ține cont de ele, e mult mai interesant felul tău de a te așeza în versurile mele. Mulțumesc de toate!

Anne – Maria – mulțumesc mult pentru urare , dar aș vrea să nu uiți că eu nu sunt decât Maria pentru toată lumea indifernt de vârstă și de alte…ei green cardul era pentru țara aceea de vis…

Nancy- mulțumesc mult, am primit toate urările trimise pe toate căile, sănătate tuturor, bucuri cu duiumul și mai ales multă pace în suflet!

Dana – imaginea pusă aici e starea care mă definește în această dimineață, o stare de bine și de tot ce poate fi frumos. Să ne revedem cu bine suflete!

Radmila mă impresionezi, îți mulțumesc mult de tot consider acest cântec dedicat celor care poartă numele de Maria și faptul că e la subsolul textului meu nu uit că: dăruind vei dobândi! Acest poem reperezintă pentru mine marcarea unui timp, l-am dăruit, iar tu vii cu dar la dar, cuvintele nu pot fi exprimate. Mulțumesc ție suflete pictat pe umbra lunii!

Filip - nu ești primul care mi-a spus acest lucru cu imaginea și pentru că sfatul tău contează pentru mine... nu prea am înțeles ce ai vrut să exprimi prin acel punct, dar voi încerca să pătrund dincolo de subtilitatea punctului; probabil punct și de la capat?

Radmila - sper că oprirea ta aici e doar pentru că ai auzit sunetul muzicii, aș vrea să pot mângâia clapele pianului și să pot scoate suntete care să însemne muzică, doar cuvintele mele puse aici încerc să le așez pe muzica care încă îmi sună în suflet chiar daca a trecut o vreme de cînd...

aveai ceva din giacomo balla inventai trenuri din păsări
orele se făceau de hârtie le strângeai în pumn râdeai
le aruncai la coș- a trecut destulă vreme de când nu am lăsat un semn la textele tale , te citesc, dar mereu mi se pare că nu reușesc să fiu atât de pătrunzătoare, dar azi mi-am zis gata și uite mă aflu aici printre versuri și mai ales că acel cineva avea ceva din giacomo balla, inventând trenuri și strângând în pumni orele, e o imagine unde orele parcă pulsează acolo cerându-și dreptul la libertate: le aruncai la coș

iar asta întotdeauna coincidea cu promenada lui sfăntul ilie
prin prăpăstiile cerului – probabil știi tu aici de ce ai pus acest lui în fața Sfântului Ilie, o imagine deosebită, de când eram copil mi-l închipuiam așa într-o trăsură mergând pe coama cerului, tu vii aici și cu altă imagine- prăpăstiile cerului

atunci îți multiplicai degetele pe corzile violoncelului
îmi făceai din ochi – din nou o imagine de vis, tu întruchipezi imaginea magicianului, multiplicand degetele versurilor de sub care poți asculta acordurile violoncelului.

și te odiheai expresionist într-un lan de floarea soarelui
până când noaptea ieșea dintr-un pesimism violent
frântă
așteptând să o mângâi – de ce tocmai in lanul de floarea sorelui? Mă găndesc îi caut semnificații, dar acum mă opresc aici. Imagini realiste construite din versuri expresioniste…

am admirație pentru orice femeie cu ochelari
ochii ei ascund secrete inpenetrabile - am să pornesc de aici, m-am mulțumit să citesc aceste versuri și să merg mai departe, unde și cum nu prea are importanță și totuși mi-au revenit versurile sub ochii care privesc prin ferestrele unor ochelarii ( nu mai țin minte ce dioptrie ). Dar oricum lumea văzută e frumoasă. Se pare că e dedicație de dedicație, a celui care pozează și mai ales a celei care se lasă pozată, interesantă imaginea: avea pene albe și aura unei sfinte dezvirginate contradicție, dar poate aici stă frumusețea din ochiul poetului, din nou intereantă mi se pare: sunt doar un candidat la dispariție . Poem mirosind a ceață cu o sintaxa poetică interesantă, ingenioasă chiar, starea omului plecat sub complexitatea unei lumi închipuite, după care autorul tânjejște fără disimulare:
tu ai sa vii cu parul in vint
mirosind a ceața
și a barbați care te-au mușcat de sani
de arcul minunii care nu ni se intimpla
iar eu am sa te aștept in gara X cu cravata mea de carton
semnata Dior
dar tu nu ma vezi
ești de mult in alte sfere
pline de hohote, dans retro și magie...

Maria, să știi că fiecare dintre noi am trecut prin aceste momente, unele chiar hazlii referitor la nivel, fiecare are povestea lui. Sinceritatea ta seamănă cu mărturisirea de bucurie unui copil așezat în fața unei dorințe care i s-a împlinit. Am trăit momentul acesta și te înțeleg atăt de bine. Eu îți doresc din tot sufletul mult succes în tot ce faci, dar nu mă așteptam să-mi pomenești numele aici, a fost doar o invitație din partea mea, în felul acesta ne putem cunoaște și mă bucur că ești!

te gândesc
ca pe o dimineață răcoroasă de mai
pe care trebuie s-o mestec ușor
inainte de a deschide ochii,
ca pe un măr verde - o poezie plină de sensibilitate, plină de emoție, desigur că vocea poetului se aude peste tot în versuri, el deține secretul magic al poeziei, poetul se conturează prin versurile sale. Versurile exprimă maturitate atunci cînd gândul meu te decojește / și te pune pe plită / ca să miroasă frumos în toată casa . Se pare că poezie în sine înseamnă mărturiseire – expresie a unei mari sincerități: te gândesc tot drumul, / între mine și mine / e un pământ întreg . Aici totul mi se pare rotund și alb, e gândul , dorul, nostalgia… toate sunt împresurate de lumină, care îl desfată pe cititor: câteodată și-o noapte prea lungă
iar tu, căderea mea de stele
e și asta o chestie
să-mi umplu golurile cu meteoriți
în rest, toate cum le știi,

Anne – Marie – s-a vrut a fi înălțare a sufletului mai întâi, mă bucur mult când întâlnesc oameni pătrunși de muzicalitatea cuvântului simplu. În această poezie nu s-a vrut să fie tristețe, și totuși am manifestat bucuria prin lacrimi, bucuria luminii, a luminii care este dincolo de noi, care ne caută, doar trebuie să deschidem ochii și să privim...

o iarnă adâncă și aspră
îmi bate sub geană
cu calde priviri
ce îmi dezgheață
din ochiu-mi izvoare - un vers plăcut care cu o simplitate desăvîrșită reușește realizarea unor frumoase imagini, totul vine din exterior spre interior , dar lacrima este interiorul care se manifestă sub această formă de dezghețare a privirii. Acest poem al tău e ca un ritual, mai întâi tabloul imaginar al poetului, apoi se transferă în altă dimensiune cea a câmpului, unde roua nu este altceva decât lacrima cerului, si peste tot permanența ei, a iubitei:


peste toate, tu,
în vise,
tu, permanent
știi să așezi cuvintele
și să le redai viața
cu o privire

Constructia textului iti este dupa masura stiuta: Nicolae Diaconescu, ti-am citit textele nu demult de la un capat la altul ti-as fi dat atunci o apreciere instelata, dar toate cuvintele imi apartineau mie, am cautat in textele tale sa gasesc frumosul, dar frumosul era la tot pasul. Astazi am zis ca trebuie sa las un semn, eseurile au distinctie aparte, in ele se pot aduce aprecieri si critici asupra textelor, dar dupa cum am vazut nimeni nu se incumeta (gresesc au fost cativa cititori, unul sau doi), e mai usor sa faci apreciere doar pe un text. Asta e! Textul acesta si multe altele merita apreciere, despre proza dar si poezia lui Nicolae Diaconesc am vorbit suficient in eseu, acum am simtit nevoia sa las semnul aprecierii mele. Finalul este dupa mine bine asezat, il lasa pe cititor sa mediteze, ii da poasibilitatea sa aduca completari.

Felicitări lui Daniel Bratu pentru apariție și deasemni lui Adi Cristi pentru efortul depus, pentru ca prietenii noștri de pe poezie să fie cunoscuți și în alte cercuri.

O initiativa demna de luat in seama, atunci când colegi de-ai noștri consacrați încearcă să facă cunoscute modalitățile de afirmare a celor care nu au alte posibilități și mai ales pentru cei care sunt la început de drum în această forma de exprimare.
Pentru frumusețea gestului și mai ales pentru roadele acestui festival!

Dora- îmi cer scuze vouă, abia cum recitind acest poem am observat că mai aveam două comentarii, dar fiindcă niciodată nu e prea târziu …ai dedus și intuit bine e o taina a plecarii și venirii, doar mirul cu mirosul lui binefăcător aduce întoarcerile spre veniri, trupul acesta clădit din cuvânt și modelat după chipul Lui ne dă speranța că nimic nu este întâmplător și că toate își au sensul si taina lor.
Adrian – surprinsă plăcut să te regăsesc aici. La cuvintele tale eu nu mai pot spune nimic fiindca ai trecut dicolo de cuvinte și mi se opresc și mie.

Toate cele frumoase vouă iubitorilor de cuvânt!

Codrina – ei, joacă de copil, e foarte serioasă, dar așa că să nu fiu luată chiar în serios, nu? Ai punctat și tu cel mai frumos vers al meu \"cerșetor al cuvintelor țintuite pe cruce\" după cum vezi am început să-mi laud versurile, frumos ai punctat distanța dintre cer și pământ nu m-am gîndit la distanța asta, dar e bine!

Laura- ce pot eu să spun referitpr la spusele tale, știu eu daca nu scrii mai bine, e doar o stare a mea pe care încerc s-o exprim prin cuvinte, cât reusesc …

Nicolae- da, mi-ai dat o idée, e interesant și fără prima, chiar pare un întreg, pai zic că e de bine că pot renunța la prima strofă fără să se rupă întregul mă mai gîndesc, și prima își are rolul ei

Gabriela , îți mulțumesc de oprirea ta asupra tabloului de cuvinte așezat așa s-a vrut spațial ocupând poate două distanțe distincte de dus-întors

Cum? Nu se poate! am reușit acest lucru să pătrund dincolo de cuvintele mele și să ajung la Rainer Maria Rilke, nu, nu se poate ce mi-ai spus acum, mi-au adus cu adevărat lacrimi în ochi, e dincolo de perceperea mea. Îți mulțumesc pentru această bucurie! Dacă poți poate îmi dai un link ceva unde pot găsi această elegie.

Șerban – Întunericul despre care vorbesc e doar o căutare a luminii, îmi place să caut lumina. Poezia aceasta nu era pentru nici o zi aniversară, era pentru cineva într-un anumit moment al nostru, deci să nu înțelegi că toate poeziile care au la subtilu un nume sau: doar pentru tine azi, sunt pentru o aniversare …

Care dinte noi nu e suprasaturat de conventii, dar depinde ce fel de conventii, dacă e vorba de cele doar de dragul de a face cuiva pe plac, pe acelea eu nici macar nu le accept.

Tu ai foarte mare dreptate în tot ce spui referitor la anumite tablouri la care participăm vrând nevrând și totuși ne complacem în ele e vorba de convenții, nu?

Suflete moarte? De ce oare nu-mi suna strident acest lucru? Pentru că și eu am momente când îmi simt sufletul dincolo de mine și de tot ce se întâmplă, dar spune-mi dacă numai privim e deajuns?

Cum o fi să confectionezi un zâmbet? Probabil alungând întunericul, nu?

Îți mulțumesc și pentru frumosul fragment din Elegie I de Rainer Maria Rilke, e tot o Marie un strop de lumină am căutat și eu și am încercat să ți-l dăruiesc dacă nu ai văzut înă îl găsești poate aici - Atata doar, ca mie mi-e dor de Lumina.

Despre poezie te invit la un ,,eseu,, în care să dialogam liber, stil conferință, aștept provocarea.