Poezie
Doar tu
1 min lectură·
Mediu
o iarnă adâncă și aspră
îmi bate sub geană
cu calde priviri
ce îmi dezgheață
din ochiu-mi izvoare
pe câmpuri de flori
cu umede tresăriri de rouă
o mângâiere se rupe în două
una spre mine și alta spre tine
e bine. blajină privire
din timp revenită
sub cearcăn privită
de cearcăn
peste toate, tu,
în vise,
tu, permanent
știi să așezi cuvintele
și să le redai viața
cu o privire
să le pictezi în culoare
și să le mângâi durerea
ca o noapte
neuitată de suflet.
024069
0
îmi bate sub geană
cu calde priviri
ce îmi dezgheață
din ochiu-mi izvoare - un vers plăcut care cu o simplitate desăvîrșită reușește realizarea unor frumoase imagini, totul vine din exterior spre interior , dar lacrima este interiorul care se manifestă sub această formă de dezghețare a privirii. Acest poem al tău e ca un ritual, mai întâi tabloul imaginar al poetului, apoi se transferă în altă dimensiune cea a câmpului, unde roua nu este altceva decât lacrima cerului, si peste tot permanența ei, a iubitei:
peste toate, tu,
în vise,
tu, permanent
știi să așezi cuvintele
și să le redai viața
cu o privire