În loc de aplauze

Singurul lucru pe care l-am reținut din acest poem este suita de metafore \"tari\" din prima și penultima strofă.Ceea ce nu văd este o idee destul de puternică să fie susținută de aceste imagini.Și care să le susțină.În lipsa acesteia, poezia se citește greu,clipind des...și este uitată repede,pentru că nu atinge.

mihaela, comentariul tau este neutru, as vrea sa stiu ce anume ti-a displacut.
oricum orice text mai trebuie lucrat tocmai de aceea suntem aici la acest atelier de poezie.
iti multumesc de trecere si te mai astept.
s.

cazut ca o piatra in albia zborului... si atat de multe idealuri uitate.
ai dreptate Mihai, instinctul de conservare ne opreste uneori sa mai fim curajosi si in loc sa folosim adrenalina pentru a ne infrunta temerile ajungem sa fugim iar lasitatii ii dam nume de -act filosofic-
multumesc de incredere.
s.

e o poezie cam deosebită, cu război, adevăr, toamnă, existențe și mult, foarte, foarte mult lirism. e o poezie pe care n-o poate înțelege orișicine.

\"desenez rostogolirea
mâinilor mele
ca niște cuțite\"
atat si e bine.

Desenez morti de furnici prin ape involburate.

Multumesc.

Uite:\"pe tăișiul adânc al spadei
desenez rostogolirea
mâinilor mele
ca niște cuțite
ce mistuie în jurul lor
tăceri zimțate\".Îmi vine greu să percep alăturarea \"tăișul adînc al sabiei\",\"rostogolirea mîinilor mele ca niște cuțite\", \"ce mistuie\" pentru că fiecare cuvînt definește în mintea mea un termen-răceală sau poate curaj, cerc, delimitare, foc,care e asociat de regulă cu purificarea...plus tăcerile.Ce voiam să spun e că obosește puțin, știu că logica vizibilă nu e o scuză.Dar nici \"lirismul pentru inițiați\".De aceea am încercat să îmi dau seama dacă poezia vrea să transmită criptat solitudinea sau neputința sau o reacție la mimarea adevărului.Ce spui?

bogdan, in intunericul uitarii cea mai mare batalie a amintirilor este pentru \"fasia de lumina\", acolo stau toate adunate sa strapunga timpul si sa revina cu putere in noi. poate ca nu ar trebui sa uitam niciodata cine suntem.
te mai astept cu drag.

dana, a fost un altfel de a spune ca \"prin mainile mele șerpuie forme de zimbri\", ...pana la urma toate umbrele patrund in piatra.
Mi-ai adus aminte de Bernard Weber si ale lui furnici.
s.

„Vom invata cate putin, vom invata” Koba (fost Soso, viitor Stalin).
Eu scriu o poezie a imaginilor, sunt lucruri care mi se deruleaza în fața ochilor si carora încerc să le gasesc o transpunere. Acest loc imi da o sansa de a gasi cuvintele reprezentative pentru fiecare imagine. Asa ca Mihaela imi pare rau daca tu nu vezi in poezia mea, decat o ingramadire de simboluri... cred insa ca pentru a patrunde intr-un univers al fiecaruia dintre noi ai nevoie de feed-back si de rabdare. Si reciproca e valabila.
Si daca la o analiza roentgenostructurala-universala vedem ca intregul este cuprins intr-un cristal icosaedric...?! Are cineva dreptul sa se joace cu geometria ?! Dar cu poezia ?!
Cu drag.
s.

Reacția mea a fost firească in contextul în care nu am mai citit o poezie total a imaginilor.De aceea cred ca m-ai convins cel puțin să te citesc în alt fel,cu mintea liberă de reflexul de a asocia oricărei noțiuni un sens pre(a)-definit.Răbdare și cu mine.:)