Maria Prochipiuc

Cristina - După cum se spune, moartea e un fel de trecere, am putea spune o trecere în altă viață, dar altfel, de aici poate și renașterea, poemul meu ascunde această trecere sub impulsul vieții. Oricât am fi de bine pregătiți pentru acest moment, moartea doare, doare până dincolo de noi…

Anni - Lorei – Îți mulțumesc pentru modul în care reușești să pătrunzi printre versurile mele, e felul acela tainic în care doar sufletul se poate regăsi. Acest poem ascunde în el o realitate dură, momentele sunt trăite la intensitate maximă, uneori totul se derulează cu atâta repeziciune încât nici nu știi când te trezești în altă stare, dacă tu ai fost cea care ai trecut pe acolo.

Niculae – Durerea naște uneori alte dureri, dar dacă nădejdea este pusă pe primul loc atunci totul trece mai ușor, numai cine nu a gustat din durere nu poate crede că nădejdea și speranța sunt cele mai importante în acel moment. Mi se pare măgulitor ceea ce spui în fianlul comentariului… sunt totuși cu picoarele pe pământ… poate voi reuși să culeg roadele între filele unei cărți, dar drumul e destul de lung...

Simplitatea versurilor îmi vorbesc pe deplin despre arta scrierii, despre modul cum poți pătrunde în interiorul cuvintelor și să le dai diverse interpretări, dar cel mai important lucru e să te faci înțeles. Acest lucru l-am descoperit eu în poemele tale. E aici o estetică a spunerii, o relevare a unui sentiment: eu de dincolo / la fiecare dezvelire / a semnului luminos / la fiecare dezvelire / a rezonanței

Se pare că nu ești dispus la trucuri ascunse sub metafore tot ce ai de spus, spui direct, dar într-un fel deosebit: și rodesc cu devoțiune / beatitudinea altei nașteri / în ploile existentelor.

Un lucru extraordinar cînd în prag de mare sărbătoare apar asemenea evenimente, care se pare că nu prea sunt luate în seamă, dar acest lucru pentru artist nu contează, cel mai important lucru e că există evenimente de genul acesta. Artistul și poetul Adrian Munteanu știe să îmbie dragostea pentru cuvânt cu sunetul înalțător al muzicii. Doresc din tot sufletul că să aveți mult succes, și nu-ți poți închipui cât de mult mi-aș dori să fiu cu voi. Drumul este tot înainte, sunt ebvenimente care merită a fi mediatizate. Evenimentul are loc într-un cadru destul de important pentru comunitatea din Brașov, aviz amatorilor !

E primul poem citit al zilei, primele două versuri au o mare semnificatie sentimentala, prin simplitatea lor, cred că ce e pus în ghilimele e important pentru tine ca autor, parcă prea servești pe tavă totul pentru cititor, nu-l lași să-și folosească intuiția, aș restrâge totul într-un singur vers, ca un fel de semnal, iar versul : Pentru a-mi interzice ceva., aș spune: Pentru a mă interzice, e doar o părere. Numai de bine!

Un poem de suflet pentru suflet, modul de adresare este direct, fără a face trmiteri către alte coordonate ale timpului decât cele ale zilei de azi, când mucenicii și-au prelungit viața dincolo de timpul lor. Un poem dedicat vieții, un poem al trecerilor, un poem amintire. Să ne așezăm așa dar la masa petrecerilor, să ne amintim despre culorile curcubeului, să ne amintim că nu demult coardele muzicii se modelau după ritmurile inimii, iar azi, da, azi, inima e cea ce își ia tonul după ritmul muzicii. Să ne înfruptăm din festinul acestui poem, unde marii bărbații rânduiesc timpurile, precum hainele de sărbătoare. Dragule de Dan Aldea, că văd bine că dumneata ești personajul acestui poem, te invităm să-ți oprești pașii și la o masă unde bucuria se numește moldovenească. Un poem de hodină a sufletului. Și dacă tot e o zi deosebită: să ne trăiți iar pe tine Bătrâne te întâmpin cu urarea de la mulți ani!

Liviu - Mulțumesc, oprirea ta aici eu un semn pentru mine, e posibil să ai dreptate cu linia vietii și cu zidurile, dar pentru noi au o semnificație deosebită, nu ți s–a întamplat să te simți ca între ziduri atunci când… sau lasă altă dată

Răzvan nu era nevoie de atâtea explicații se înțelege foarte clar ce ai vrut să spui, dar am o obecție referitor la acest text, ceva te-a făcut să te răzvrătești, dar nu e momentul potrivit pentru ghicitoarea ta, doar...și numai pentru o cititoare fă ceva. Mulțumesc!

Răzvan- Iubirea poartă însemnele unei multitudini de manifestări, a vorbi prin necuvinte, e ceva misterios, ceva ce pătrunde dincolo de ființa noastră o face să vibreze, privești cu ochii mari, vizualizezi timpul, te miri nu-ți vine să crezi și nu ai altă soluție decât să te mistui în tăcere…cam așa văd eu ceea ce am scris aici!… și cine știe poate Cu vântul cel de seară se vor liniști lucrurile

Săracu Mișu, îi dau crezare, cum să nu aibă omul vise, dacă în loc să nimerească la un meci de fotbal a ajuns fără voia lui la Spinning Ionuț, ei și dacă ar fi fost numai Spinning, tot ar fi fost ceva, dar și Ionuț… e cu totul altceva, un malac de 200de kile care l-a luat în primire direct de la poponeț și unu și doi și la trei deja era leșniat. Suparat Ionuț răcnea la el ca un disperat:
ce faci puiule, mă lași în prim act creator? Ai zis că ești profesionist…dar și Giuliana, ce femeie, mai mult bărbată, încerca să-i ridice capul, îi rotea brațele peste tot corpu…și ea pedala și pedala…dar Mișu…cum să nu viseze, …așa pățesc cei nexperimentați striga ca din gură de șarpe nevasta, ce cauți tu acolo un boșorog? Puicuțe?

Textul că doar despre el am vorbit eu mai sus mi-a lăsat starea de bine, acea stare în care în care orice lucru ți se pare că-ți vorbește. Dialogurile aceste poatră marca Sache, și cred că pot fi recunnoscute fără prea multă greutate

O proză dozată pe măsura autorului. Tu reușești să faci din orice o scriere o faptă ce poate fi transferată oricărui cititor. Aceste tablete deja cred că poartă o amprentă și o marcă: Sache

Săracu Mișu, îi dau crezare, cum să nu aibă omul vise, dacă în loc să nimerească la un meci de fotbal a ajuns fără voia lui la Spinning Ionuț, ei și dacă ar fi fost numai Spinning, tot ar fi fost ceva, dar și Ionuț… e cu totul altceva, un malac de 200de kile care l-a luat în primire direct de la poponeț și unu și doi și la trei deja era leșniat. Suparat Ionuț răcnea la el ca un disperat:
ce faci puiule, mă lași în prim act creator? Ai zis că ești profesionist…dar și Giuliana ce femeie, mai mult bărbată, încerca să-i ridice capul, îi rotea brațele peste tot corpu…și ea pedala și pedala…dar Mișu…cum să nu viseze, …așa pățesc cei nexperimentați striga ca din gură de șarpe nevasta, ce cauți tu acolo un boșorog?

Citesc și nu reușesc să descifrez mesajul, oricât de incifrat este, cred că există un punct de plecare, ai construit în jurul unei idei sau poate a unei imagini, de ce tocmai jaguarul asociat cu singurătatea, dar nu e vorba de jaguarul carnivor, cred că e o trimitere spre cu totul altă sferă…doar mustățile de ștrengar sunt reale, în rest de ce să nu te visezi chiar în pielea jaguarului…mă întreb poate fi si tip Sport?

Bine ai venit aici pe agonia, mult succes!

Propunere> ce zice de Și-ascult… să fie doar: Ascult, altfel sună, iar pentru titlu aș propune: Interferență

lumină blîndă ce răzbate din spatele
unor stele obosite pe care fiecare
dintre noi e liber să o folosească
după cum îl taie capul


Un poem cu trimiteri directe spre partea intima a cuvintelor, e ca un fel de dezbracare a cuvantului de viata lui prea scurta. E aici un fel de intimitate asezata la vedere, dar nu spusa vulgar, dar nici metaforic, ci undeva la deschizatura cuvantului. E un poem suav, chiar daca eu nu as scrie asa, il accept pe acesta cum imi vorbeste, Este invadat de erotic, cu toate ca nu foloseste vulgarisme, daca incerci sa reface imaginile, parca prea e totul la vedere… E un mod interesant de a simti poemul.

Paul – un poem despre cum se poate zbura fără aripi, frumos spus spiritele poeților, care stau la margine de suflet și își caută sinele, pipăitul orbului are o mare semnificație, el privește cu degetele, mângâie lumina cu interiorul. Mulțumesc!

Cristina – transparența universului e doar o formă de a percepe ceea ce este dincolo de timp, fereastra este un simbol destul de des folosit, dar eu consider că încă mai poate fi, depinde ce se întâmplă chiar sub fereastră.

Răzvan - cred că masca orbului în acest poem are alte conotații, poate fi și acea formă a negativismului, dar aici e pus sub semnul percepției, chiar și păsările oarbe ale nopții aduc cu ele modelarea chipului, un fel de remodelare...

Răzvan – există un moment în care încerci să te cauți în tine să vezi de ce e așa și nu altfel, remeorezi stări, evenimente...e poate luciditatea momentului și constați că au trecut atâtea peste tine și ai reușit să rămâi stâncă, că atâtea câte au lovit te-au întărit și că poți lupta pe mai departe. Mi-a plăcut expresia: week-end al sufletului!

Vali – Cel mai frumos moment e ziua când toți se adună în jurul unei mese, când sufletele se lasă deschise spre ceilalți, cum poate fi altfel decât zi de sărbătoare? Viața e un dar , dar și o luptă!

Cristina – Ne-am aflat cu toții în acea zi la o masă de duminică, chiar dacă era joi, bucuria sufletelor poate fi în orice moment, totul e să știm a dărui, paralelă între mine și mine, între mine și sinele , între mine și ceilalți…

Vasile – Firea ta romantică se modelează pe versul meu, încearcă interpretări, care sunt ca un fir roșu ce străbatie de la un capăt la altul poemul, e o mare bucurie pentru mine când găsesc asemenea comentarii la obiect, reușești să treci și la
intimitatea versului, ceea ce mi se pare un lucru extraordinar.

Constantin – Ei, aici te voi contrazice: am străbătut timpul mocnind – nu e teama de exprimare, e modul în care refaci totul de la un capăt la altul, a mocni poate fi și modul de a izbucni în orice moment, acest poem e un fel de replică la un alt poem, când cineva își lua sinele pe umeri…„existăm pe furiș”, poate fi altceva, e vorba de iubirea tainică, iubire pe care nu o poți spune decât în poeme. Frumos interpăretată de tine masa de duminică, desigur că poate fi și a împăcării, dar mai ales a bucuriei, daca ne iubim pe noi putem să iubim până la jertfă și pe alții ( asta e deviza mea!)

-Dragă, mi-e rău!
- Lasă dragă, că în fiecare dimineață spui la fel…
- Dragule, amețesc, nici nu mă pot ridica din pat.
- Așa ai spus și ieri dimineață și după ce ți-am făcut cafeaua…
- Vezi tu, niciodată nu mă crezi!
- Draga mea azi e 1 Martie, uite am făcut și cafeaua și ți-am luat și un mărțișor…
- Vai dragule, dacă ai ști ce stări de greață mă apucă, aproape că nici nu mai pot să vorbesc…
- Imi pare rău, nu știu ce să-ți mai fac, anunțăm salvarea… mă gândeam… că, poate te îmbraci și tu azi cu blana de mărțișor…dar dacă e nevoie de spital…
- Ce spui dragă, ce spital?
- ……….
- Ce ai femeie, aproape că mă înăduși, ai amețit și ai căzut peste mine?
- Uite așa ești tu, niciodată nu înțelegi femeia! Mă bucur dragă, ce ai? Vai, tu ai febră să chemăm salvarea!

...și uite așa...

ultima zăpadă moare-ncet sub sănii - contrast între acest vers și tilul poemului de fapt este vorba nu numai de ultima sanie dar și de ultima zăpadă, eu încerc să descifrez, e aici o imagine extraordinară, tu esti un poet al construcțiilor deosebite, ești detașat complet, privești poemul dinafara lui, de fapt așa văd eu poate nu e chiar așa.

poate că pământul s-a-nclinat prea tare / și s-au strâns copiii sub geam să nu-i văd – deosebit, poate măcar un dram de sentiment dacă ai lăsa printre versuri le-ai vitaliza (din nou părerea mea proprie). Oricum revii cu un sentiment în a doua strofă, pe care o consider un poem de sine stătător. Am început, zic eu, să te cunosc și în această postură a poemlor construite în jurul unor ideii( din nou s-ar putea să greșesc, referitor la construcție). Poate ar fi mult mai interesant să scapi de acei ,,și\'\' de la începutul versurilor

E un poem al zilele noastre!

Dana - Te-ai legat frumos de acea linie, iar fiecare abatere uneori e un dat, alteori e ceva ce nu poți opri, nu depinde mereu de tine, e bine să intri în competiție, dar cu tine. Spiritualitatea ar fi starea necesară în creație și nu numai. Mulțumesc doamnă a culorilor! Și să ne regăsim în acel multiplu de doi! Mulțumesc că mai găsești resurse să te apleci asupra un poem nou, dar cu autor uitat de vreme...

Nicu – cum să nu permit, e o mare bucurie când vă găsesc aici, încă vă mai găsesc, e vorba poate și de o filozofie a întoarcerii, nu cred că e suficient doar să crezi și să nu faci nimic, contează mult și acțiunea. Uite: Întoarcerea e o taină săvîrșită prin Taine, conține o întreagă filozofie… așteptăm. Ce ai văzut tu în tablourile mele e un mare adevăr. Mulțumesc!

Văd că deja a spus și Eugenia Reiter ceea ce doream să spun despre NICOLAE ZARNESCU, cum poate ajunge în atelier un grupaj de epigrame, după ce a apărut prima dat pe prima pagină? Eu am citit aseară acest grupaj și am lăsat și comentariu, cel de mai sus. Mă bucuram că Nic s-a hotărât să vină pe agonia. Aceste epigrame fac parte dintr-un grupaj apărute pe hârtie sub denumirea titlului dat de autor. Se pare că e o greșeală, Nic jonglează foarte bine și cu poezia.

De te-ar fi chemat Maria, în zi de august copiii ți-ar fi așezat flori la icoane, ca apoi în zilele de răstriște să le folosești drept leacuri. Dacă Maria ți-ar fi fost numele ți-ai fi jucat cel mai mare rol al vieții pe scena universului, ți-ai fi adunat sufletul din cele patru zării și l-ai fi așezat drept obol sub arborele vieții. Dacă ai lua în mâinile tale un pumn de humă cu puterea numelui de Maria vei putea da viață a ceea ce se zămislește în pântice… dar tu ești doar Maria și numele tău se numește femeie, care poți cuprinde în acest gând toate lucrurile lumii….