În ploile existențelor

Simplitatea versurilor îmi vorbesc pe deplin despre arta scrierii, despre modul cum poți pătrunde în interiorul cuvintelor și să le dai diverse interpretări, dar cel mai important lucru e să te faci înțeles. Acest lucru l-am descoperit eu în poemele tale. E aici o estetică a spunerii, o relevare a unui sentiment: eu de dincolo / la fiecare dezvelire / a semnului luminos / la fiecare dezvelire / a rezonanței

Se pare că nu ești dispus la trucuri ascunse sub metafore tot ce ai de spus, spui direct, dar într-un fel deosebit: și rodesc cu devoțiune / beatitudinea altei nașteri / în ploile existentelor.

Dragă Maria,
Pentru mine, în creația poetică simplitatea este ascensiune spirituală, zbor și mergere \"în sus\" - spre desăvârșire, pe Calea Devoțiunii, deschisă de Iluminare.
Să nu uităm: \"Calea Devoțiunii se întemeiază pe puterea Stăpânului Suprem\".
Iar Calea Devoțiunii duce - potrivit unui principiu ontologic, la starea de cunoaștere supremă.
Unde ne căutăm? În Dumnezeu.
Patanjali spunea în Yoga Sutra: \"...în El, în Isvara poate fi aflată sămânța(bija), germenele \"suprem\",\"de nedepășit\" (niratisaya) al autocunoașterii\".
\"În Vedanta, Isvara este aspectul cauzal (Karana) al Absolutului (brahman). Din El are loc emanația Logosului universal, Logos ce se manifestă ca Rațiune, Lege și Cuvânt în același timp. Acesta este sabda - brahman, absolutul ca vibrație unică, vac, Cuvântul primordial.\"
Simplitatea este și o virtute primordială, prin care poetul, urmărește pătrunderea înțelesului cuvântului.
Folosirea cuvântului este o chemare a Lui Dumnezeu, devenind act sacru.
A se înțelege că, \"zidirea\" energiilor cosmice din cuvinte - într-un poem, este o procesiune harică.
Ignorând aceste adevăruri, se comite un sacrilegiu.
Crede-mă, remarc în suflul rostirii tale, splendoarea sincerității.
Cu aleasă considerație, N.N.Negulescu