Poezie
Singurătate istovită
1 min lectură·
Mediu
Șoimul alb
mi-a tăiat plînsul
cu țipăt tulburător
și nu mai găsesc
o durere limpede
în galaxia sîngelui.
Îmi ramîne
doar o întindere
frîntă pe umeri
pe unde calcă
mînia vîntului
care-și schimbă
înfățișarea.
E un frig adînc
de nu s-a mai văzut
aici unde sunt.
Crește de sub răsăritul
muntelui
în inima mea
și nimeni nu-mi vede
Fiona
singurătatea istovită.
043.711
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae N.Negulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae N.Negulescu. “Singurătate istovită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-n-negulescu/poezie/161443/singuratate-istovitaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMsinguratatii e mai muscator ca cel de la poli. O lectura placuta, un poem trist. Dac\'as intrezari macar o frantura de speranta!
Maria
Maria
0
RR“Șoimul alb” taie în picaj cu aripa plânsul și din el țâșnesc lacrimi și țipete.
“În galaxia sângelui” globulele sunt nove pitice care circulă pe “întinderea frântă pe umerii” unei constelații.
“Singurătatea istovită” este flagelată de “mânia vântului” răvășind frunzele supărării și de “frigul adânc” răscolind abisul unui sine înghețat.
“În galaxia sângelui” globulele sunt nove pitice care circulă pe “întinderea frântă pe umerii” unei constelații.
“Singurătatea istovită” este flagelată de “mânia vântului” răvășind frunzele supărării și de “frigul adânc” răscolind abisul unui sine înghețat.
0
CTe prea ermetic. e scris prea scurt si la obiect si devine un text fara idee in care te pierzi. singuratatea aia din final, e tare banala si previzibila.
0
Poezia aceasta poate nu va atinge pe multi: e una cuminte, dar pare o poezie a timpului meu trecut, in care am crescut, imi este acasa in ea. pe mine m-a emotionat.
afisez o stea pentru un autor demn de atentie.