Maria Prochipiuc

statui cu fețele sparte mă privesc pe fiecare stradă în lasciva poziție a doua undeva între absurdul marginilor și tînguirea saltului în gol Devii parcă filozoful propriei tale situații existențiale: statui cu fețele sparte / mă privesc pe fiecare stradă în jurul căreia construiești câteva forme de amplă și subtilă rezonanță lirică: și tînguirea saltului în gol mă ating pe conturul interior al sufletului eu sînt un om obișnuit mi-o repet zilnic va trebui să o cred va trebui să o crezi de ce să mă închid în aceste sufocante cuvinte Rămâi mereu ceea ce ești, fiind totuși mereu altul. Tonul familiar folosit constă în originalitatea și farmecul spunerii: de ce să mă închid / în aceste sufocante cuvinte toți știm că nu are importanță ce scriu nici cea mai mică valoare cine va mai ține oare minte rîuri de metafore albastre prelinse prin mii de capilare abluțiune a căutării de aur noroiul sfînt printre degete murdare frunze de laur Desigur limbajul tău e reconfortant și ni se pare uimitor cum din înfățișarea lui simplă și cam terestră se iscă totuși ceva imponderabil, fiorul secret al poeziei, cu profundele lui implicații umane: abluțiune a căutării de aur / noroiul sfînt printre degete Îți descoperi drumul pe măsură ce te descoperi pe tine, pe măsură ce devii conștient de propria structură, de posibilitățile pe care aceasta ți le deschide în definirea ta artistică.

Cele prezentate de tine în această parte de început este ceva cu totul excepțional, inedit pot spune, și acesta este doar începutul... Sunt adevăruri care de multe ori rămân îngropate sub sub trecerea timpului. Inițiativa ta este înainte de toate o datorie morală față de cel care nu s-a putut bucura de copilaria ta. Apoi e datorie față de tine, iar gestul de dezvăluire a acestor documente acum când le-ai înțeles rostul îți va aduce mulțumirea că prin tine tatăl tău ni se poate destăinui nouă celor care suntem aici. Dacă sonetele sunt un ,,pariu’’ cu timpul, aceste dezvăluiri sunt convinsă că vor deveni pagini de carte care vor dăinui dincolo de vremuri.

Draga mea, îmi permit să-ți spun așa, și cred că nu te vei supăra, pentru mine e o plăcere să fac asemenea lucruri, nu știu în ce măsură am reușit să pătrund în misterul poemelor tale, dar… Ce mi-a placut foarte mult a fost acel ciclu: verbe pe care le-am întâlnit. Am parcurs toate textele și m-am oprit doar aspupra poeziei , mi s-a părut interesantă… Mă bucură faptul ca a fost o surpriză pentru tine, așa și vroiam… și Radu este părtaș al surprizei, iar acel coș de flori îl meriți cu adevărat.

M-a obsedat subiectul. M-a obsedat si dupa ce-am postat textul. Stiu ca este altfel, stiu, si totusi l-am introdus pe site. Cu riscul de-a ma certa Maria, ca m-am departat de stilul Caragiale. - știi tu bine că Maria nu se supără niciodată! Nu te-ai departat nicidecum de ,,stilul\'\' respectivului,(autorul din Haimanale e veșnic actual- la asta se referea comparația mea). Fiecare autor are stilul lui, scrierile tale te definesc doar pe tine, chiar dacă uneori ne regăsim printre cuvintele tale. Ce mi-a plăcut foarte mult: - O sa-l manance paduchii p-asta mic, saracu’. - Trag de pe franghie o camasa si o pereche de pantaloni si sar gardul inapoi. - Dupa catva timp, am facut destui bani si mi-am cumparat o musama, un pahar de ebonita si patru zaruri. - Il primesc si ma prefac ca-l desfac, dar de fapt, il inlocuiesc cu cel castigator. Pana la urma, ii las doar in izmene. - Azi am vrut sa ma angajez la o fabrica, sa invat meserie. Nu m-au primit. Ma apuc de furat, mama, intru in banda lui Filozofu’, cu Relu, Cinzoi, Cutit si Pascuta. O sa fie bine, mama. O sa fie bine.

Târziul meu are ceva în plus: E doar al meu ! Vreodată, poate, când frunzele de alb o să moară, Înspre soare-răsare Voi flutura câteva clipe Rupte cu dinții din cealaltă lume. Un poem plin de înțelesuri adânci, emoționante, surprinzătoare .Tema e de o mare frumusețe, delicatețea sentimentului sporește atracția versului: … clipe / Rupte cu dinții din cealaltă lume Până atunci, Să mai cânte aceeași copii Aceleași cânturi. Vreau să urc bordurile cu brațele încărcate de lumini Pentru sărbătoarea născută astăzi In abisurile sufletului meu. E seară cam cât un tăciune nestins ; Să trecem !... Caligrafiezi emoția momentului cu suavitate și candoare ferind-o de insinuările sentimentalismului. Prospețimea durabilă a versului este surprinzătoare. Îmbrățișareîntregește imagine de ansamblu, lăsându-ne să vedem, să înțelegem, să apreciem virtuțile autorului.

Mor in tine si nimic nu am a face zambesc privind cum imi faci bagajele printre vise - Cuvinte pe care de multe ori le șoptea inima dar nu le puteam transforma în cuvinte, îmi place enorm de mult:> Mor in tine eu aș zice și mor de tine! Un poem care mi se potrivește de minune, ieri la despartirea de un prieten ultimul cuvânt a fost cel din titlul tău, iar azi primul poem pe care il citesc începe cu acelaș cuvânt( cuvinte) Din poemul tău să înțeleg că te pregătești de plecare? Realizări: - gheata castel cusca. - imi esti atat de eu - geamul abisului - venin de vin

Atingeri______ potecile uitate ale timpului străbătute de pașii tăi nesiguri. 13 Iunie Nebunie______ inimă zdrobită în țărâna ecooului purtată pe palmele însângerate de nesinceritate. 14 Iunie Delir______zâmbetul matur apus pe chipul celui ce se crede încă copil. 15 Iunie Inutilitate_____Mândrie purtată prin saloanele unei lumi închipuite. 16 Iunie Infidelitate_____Plânsul florilor de tei înainte de naștere. 17 Iunie Trecerea clipelor______isterii personale puse pe seama hazardului. 18 Iunie Promisiune______Săruturi aduse ca ofrandă clipei. 19 Iunie Nerostire______gânduri aruncate într-un lut fără suflet. 20 Iunie Desfrânare______obsesii ridicate la rang de spectacol. 21 Iunie Specii______visuri în derulare. 22 Iunie Disperare______văzduh frământat de popasuri ciuruite de gloanțele anotimpului parfumat cu limbi de foc. 23 Iunie Flori______lacrimile cerului transformate în rădăcini. 24 Iunie Înveninare______ancorele sufletului eșuate în clipe vlăguite de iubire. 25 Iunie Sânii______obsesia poeților bolnavi. 26 Iunie Ramuri______șoaptele literelor pronunțând numele tău.

Torn spre tine strop de stele de la zori până… în zori Iar pe gura ta amară Sete, dor și foc mocnit Sper să nu te supere joaca mea, mi-a plăcut mult blestemul tău , sper să am parte și eu de el…