Magdalena Dale în dansul clipelor peste nervuri de timpi

Plesca Adriana Doina




Ai multe scrieri profunde care m-au miscat,insa eu m-am oprit la gandurile tale din textul \"Suntem prea grabiti...\"care a sosit in viata mea creand un moment de sincronicitate.Tocmai discutam cu cineva care avea vorba domoala ,calma si cam inceata dupa gustul meu.Dadeam semne vadite de nerabdare si mi se cam parea dialogul ratat.La un moment dat ,ma intreaba fara umbra de ironie,ci asa pur si simplu: \"Esti taxi? Ai ceasul pornit?\". In clipa imediat urmatoare am realizat ce fac si m-am relaxat ,acum gasesc textul tau care imi aminteste acelasi lucru si realizez cate nevoie aveam sa ma opresc putin si sa evdez din nevoia de eficienta care imi confisca introspectiile ,aruncandu-ma intr-o alergatura perpetua cu sau fara rost.
Fie ca de ziua ta timpul sa se opreasca si sa gusti un asemenea moment de ralaxare,in care sa privesti,nu doar sa vezi, culorile sufletului tau mai limpede ca niciodata si sa asculti ,nu doar sa auzi,muzica inimii tale care arde de iubire.
Un an fructuos si desigur \"La multi ani\".




Corneliu Traian Atanasiu




IN GERUL AMINTIRII

se-aprind licuricii zăpezii
pe tâmple învinse

spinii cătinii
lemn sfânt
ars înger
chenar de spuză
gene amintirii

amurguri târzii
își sfâșie purpura-n stele rebele



Lucia Firefly Popescu




m-ai desenat copac într-o zi
mi-ai lăsat crengile vlăguite
pe umerii tăi să își plângă
doruri de pescăruș...
și rouă ți-a aburit privirea
odată cu dimineața mea goală
tu...
ai brațe crescute din piept
să poți îmbrățișa mai aproape
ai ochii deschiși nu ți-e teamă
să vezi...
nu știi să te ascunzi

azi aș desena eu
floarea soarelui cu chip de tine
de mi-ar fi azi cuvintele culori
mă întrebam de ce ți-e dragă
am înțeles azi !
că îi semeni...
și marea pe care o știi
azi ți-a șoptit de departe
și știu că ai auzit-o
foșnindu-și valul a chemare
și a mărgăritarele tale
ascunse
pentru mine nu
deschide ferestre către soare
el vine încărcat de mare
pentru tine azi...

“Îmi place să merg pe dig cât mai departe, până la capăt, deoarece mai ales acolo, când rămân singură cu ea îi simt poezia, misterul și împreună cu vântul o pot asculta și mângâia nestingherită.”

„O prietenie durează atât cât trăim, pentru că ceea ce oferim este chiar ființa noastră!”…



Tănăsescu Nicolae Constantin




unde nu sunt să mă caut pentru că vreau să exist.

vreau să fiu peste tot
aproape de tine
de lumea ta strânsă-ntr-un făraș

să mă bucur pentru dorințele tale-mplinite
uneori și pentru-ale mele
să fiu fericit că acum
respir aici în doi timpi
ca un motor mic mic
urându-ți din inimă

La Mulți Ani!


Nancy Popa




De ce (replica pt Magdalena)

De ce să nu zîmbești soarelui
Să nu spui lumii „te iubesc”
De ce viața pare scurtă
Iar lacrimile rareori sunt zîmbete.

Sau daca vei mai plînge
Voi ști atunci cînd spre cer
Am să privesc
Că stelele s-au desprins din ochii tăi.

Și știi?
Din inima ta
Dragostea izvorăște cu putere
Precum o cascada.



Lucian Preda




Incetisor


la radio anunta artifici lansate
in zarea lasata la drum de ceata
cu vocea suava a trubadurilor
deschid azi geamul sa intre fiorul

astept langa foc sa arda mocnind
in caldura fortata de rosul intens
o cred in sunete, vrajite in vers
de viori cu ritmuri albastre

poiana verde danseaza la adierea vantului
iar drumul se arata tot mai gol in poteci
viorile vorbesc limba pasilor reci
incet se asculta bucuria gandului

noi tragem de zori
ei trag de flori
noi pastram zambete
ei impletesc rasete

Pierdut pe undeva prin vant un anunt important se aude
\"E ziua de magdalene si zambete
si noi lungim deasupra cerului
zori indraznete.\"



Ana Suter




Fiecare notă îmi dezvaluia sufletul Rănit/de atâta frumusețe(versuri extrase din poemul \"Întâlnire\" de Magdalena Dale)

mă închin tainic unui suflet curat ce în tușe late își desenează
propriul semicerc în jur
jumătatea de lumină
cu ochii mari desprinși jumate\'
apoi, în jos plecată
în tăcere
caut și sap lovită-n a mea jale
de undeva îți verși lumina
asupra noastră
în zi de sarbătoare.
ne așezam în jurul tău, noi, ochii larg deschiși, goi, de copil și te privim
la mulți ani...ce culori vrei să desenăm în juru-ți?




Daniela Luca




tu diafană fără umbre
pioasă atingere ca un zbor neîntrerupt
dor respirat în aur ușor
credință întru suflete-n necuprinderi
rămîi ca o anemonă în gândurile mele
niciodată sorbind pământul
doar acele licori ferice
dansul clipelor peste nervuri de timpi
viorile tac o clipă ascultând ceasurile
astăzi mereu astăzi aduc pe lume simfonia



Maria




Eu sunt, ce sunt!
O strună și un cânt!
O lacrimă de dor,
Langă florile care mor,
Un strigăt disperat
Peste lume aruncat
Intr-un cuvânt
Sunt un Om pe pamant!

amurg fecund la marginea zilei
împletind săruturile stelelor
îndemnul către clipa ce vine
crescută din florile nopțiilor fără lună
sau poate
albul gândului încă neviolat
de zorii ce stau la pândă
sunt Semn de întrebare

M-am ridicat în picioare,
Am vrut să fiu tare,
Și am devenit un semn de întrebare
Peste lume aruncat
Pentru un răspuns așteptat

vă mirați
am uitat să mă nasc
cânta cineva în noapte…
cine-i născut în iulie să se ridice sus..
sărutându-ți gura
îndemnat de vrăjile unei luni pline
ostenit
numele tău se așterne peste noapte
că într-o Contopire

vântul scaldă valurile răzlețe
Mi-e dor de mângâieri
Si-atunci m-arunc în mare
Și-o las să mă dezmierde
Cu brațele ei reci

sărut visătoare largul
cu sânii bat valul adânc albastru
o umbră cuprinde și marea și negrul
ochilor tăi
te amăgești crezând că
dincolo
e miracolul
e doar zvonul că cineva se luptă cu nașterea
unui eu
în Nedumeriri personale
fapte poemenite
în miezul lui cuptor

Unde se duc, de unde vin și cine sunt?
Toate iubirile, de-o clipă
Din infinitul finit al vieții mele
În serile târzii de vară?

o umbră se clatină sub soarele amiezii
poartă un nume de primă vară
îi cheamă pe toți într-o lungă
Așteptare
și…
floarea crește cuvinte
și…
viața mărturisește anii
gândul palpită
vrăjit de mirosul trandafiriu

Te aștept în fiecare seară
Pe o strună de vioară
Să visăm iar împreună
La o lume ce vrea să apună

descântecul pământului înnoda amintiri
dincolo de cetini
duhul neisovit al câmpiei îngână
mirosuri de nu mă uita
privesc Globul de cristal
răsfrîngându-și razele
peste pustiul dinspre afară

În zadar îl jelesc,
Nu îl mai regăsesc,
Îl caut, de atunci, neîncetat,
Până la sorocul ce mi-a fost dat!

am despuiat coaja copacului să-i descopăr anii
rostindu-mi toate cuvintele
mi-am făcut sufletul mănunchiuri de dor
peste câmpiile încă neumblate
cu bucuria de taină în clipa albastră
voi pune punct
doar
Amintire
la capătul clipelor să știi
e orologiu din vechiul castel

Amintirea reînvie,
Inima o simt iar vie,
Când imaginea pălește
Inima, iar amuțește...

hai să hoinărim împreună
e vremea gesturilor încă nescrise
Întâlnire
a mâinilor scăldate în penelul pictorului
chemarea vrejului de ploaie
căutând lumina
visului călător

De ce mă sigilez în mine
Și mă întunec într-un cuib al meu?

de ce
te întrebi mereu cu umbra calda-n palme
marea se răzvrătește-n noi
și valurile
iar
valurile
ne răcoresc secundele
ce ard
într-o Dimineață de iarnă
fulgii desenează visuri
contemplând soarele

Nedefinit voi rătăci și fără-ncetare voi nădăjdui,
Să vină încă o adiere din cerul ce încă visează
La flăcările pline de dogoare ale trecutului
Și la nimicitorul neant al închipuirii!

cîntarea ta lărgește timpul mână pasul
dă clipei frumusețea așteptată
și zboară dincolo de iubirile mințite
răsfață-te zorilor ce-ți mîngâie chipul
mocnind sub arsura
unui două zeci de iulie

si …
poate ai dreptate
Suntem prea găbiți
pentru a privi o floare
călcându-i sensibilitatea în picioare

Dar
Asăzi
inima numără clipele
așezate uneori sub albul zăpezilor
alteori sub frunzele ruginii ale toamnei
sau poate renăscând în primăveri
cântul privighetorii
că
azi
e dialogul mugurilor șoptind
ușor
…să-ți fie viața numai lumină…
ca în lumină să dăinuiești …