Ioan, nu-mi face gândul tău străin. Trimite-mi, te rog, ultima ta scrisoare pe care mi-ai
trimis-o ieri pe caisse,... mi-a dispărut... La tine mai cânta greierii? Știu. M-am grăbit și-am greșit.
E tot ce se vede: un pahar plin cu apă pus pe o umbrelă...
\"Ce ziceți de ideea mea?\"(Magritte)
Ca într-un joc de șah în parcare, m-ai lăsat să mut singură piesa cea mai importantă,
gândul. Nu
Ai îmbătrânit în uitare, Miroane! La ce bun?
Plouă cu tăceri uscate. Norii sunt grei... din inima lor, am auzit împușcături. Nu cred că trage cineva în vise. Așteptarea a inundat țărmul. În zare,
Când ai văzut că te aud, ai cântat ca o șoaptă din dor și m-ai adormit. Un uriaș cu o literă amică tot cară ca pe o povară, o algă. A zecea furnică și a unsprezecea poartă spre casă o frunză
Dintr-o sămânță? Răsărise mac atunci... (și era ca o părere), și ca șoaptele din lunci... Tu ziceai, (și eu crezusem), că te strânge Infinitul. Acum știu că întâmplarea joacă șah cu nesfârșitul. Și
în ziua,...s-a întâmplat să rămân fericită pentru cât îmi mai dai, cât îmi mai iei, cât mă mai privești, cât mă mai vrei așa cum sunt, cât izvorul va fi, cât marea va cânta, cât țarmul va
\"Ritmul nu se găsește doar în sunete, ci și în tăcere \". (Malevici)
Suntem doi clasici în viață pe acest perete văruit proaspăt de Domnul (...),
două tablouri cu rame albe,...eu îmbrăcată în
Te-ai pregătit? Ești acasă? Vin cu plugușorul pe scara ta. Știu că ești acasă. Þi-am promis că vin să terminăm pânza \"Femeie cu papagal\". Mi-a scris Alexis. Ce să cred din ce zice? Dragă m, cred că
Azi, toată ziua am căutat o bucurie și n-am avut alt drum decât serpentine spre Omul de zăpadă. Când am dat de el, îi ieșeau aburi prin pori de albastru-ciel. Am primit o pagină întreagă de
(Plouă......................
..................................
.......... ..
................)
E închis, Domnule, pentru schimbare! Sau sunteți chiar renovatorul pe care-l chemasem acum câțiva
Eram doi pe același drum pietruit cu cele mai bune gânduri. Începea simplu: ia-mă la braț, și spune-mi tu! Am schimbat pasul… să fie!... și-am continuat cu un cântec, să căutam puțină nostalgie în
\"Un obiect nu face niciodată oficiul numelui sau imaginii sale...\" (Magritte)
...era chiar un 15 august, când Magritte s-a dus să vadă dacă se vede că \"aceasta nu este o pipă\"...
Plouase
omul nu știe mereu mereu
ce o sӑ-i treacӑ prin stare
în momentul urmӑtor...
o amintire de neuitat
sau una despre care
nici el nu crede
c-ar fi existat...
existӑ
Prolog marin: «Ies pe punte în jurul orei 4. Privesc marea, rotunjindu-se o dată cu ziua. (...) Cerul, încă plin de stele, fremăta vrăji, iar aripile nopții, în plină metamorfoză, biciuiesc imagini
Cobor cu o stație înainte de intersecția mare în care-mi pierd sau îmi adun gânduri de câte ori mă întorc acasă. La Sauvé coboară multă lume... in locuri diferite din Montréal, Sauvé e stație de
E deja trecut de trei sferturi și un pic.
Din cauza lui, totu-i albastru. Ca și peștele albastru, de la arteziana lui Romulus și Remus din Peninsulă, făcut cu pietricele roșii. Când urc în metrou,
« Mă plimbam cu doi prieteni pe o cărare – soarele apunea – dintr-o dată cerul deveni roșu-sânge – m-am oprit obosit și m-am sprijinit de-o balustradă – era sânge și erau limbi de foc deasupra
dimineața de azi s-a trezit c-un ultim dor...
o streașină picurând o lacrimă
un condei și-o călimară cu cerneală
jumătate inegală
o potecuță coborâtoare în satul
de unde a plecat la
Motto: Ziceai tu, că un lucru face atât cât îl prețuiești. Și mai ziceai...
(dintr-un manuscris din vis)
Pe scara mea cânta o fată frumoasă. Biblioteca ei, plină cu rafturi locuite de vise, era
Îl știu cât e de exigent.
Profesorul i-a ajutat lăsându-i cu toate cărțile pe masă și cu multe antrenamente de expirație și inspirație. Tema fusese una pentru toată lumea: scrieți ce vreți, voi
Duminica asta a trecut ca un câine care-și așteaptă stăpânul, afară, pe scările de la ieșirea din gară. Plecase stăpânul, demuuuult! Nici nu mai știe de când. Să nu se mai întoarcă(?)!... Un tren
Motto: când ploile de vară ajung de scutur\' teiu\', e semn că iar e toamnă și merg să văd de Steiu... și parcă-i mai aproape acum decât atunci... și parcă ieri, Bătrânul...
De mă cerți,
(E suficient să spun că eu sunt Maria, și Juan e pictorul care m-a ucis. Presupun că Procesul a rămas în memoria celor care… și că nu-i nevoie să spun mai mult despre mine, cea care a asistat, de
Motto: Þi-aș povesti din Voiajul tău, dar am învățat de la tine să aștept... (Ascultări așteptate)
Azi m-am plimbat vreo doi km pe traversele de cale ferată, care trece cu zeci de km prin oraș. Ca
MG