Maria Elena Chindea

al foii de hârtie, al minții sau simțirii tale - cred că este grație manifestată. Poți transforma acest ogor în câmp de tortură risipindu-ți energiile căutând certificări din afară ale scopului respirației tale, sau poți lua totul ca pe-o provocare divină de-ați întării pectoralii gândirii și-a credinței. Acorzi prea multă importanță validării de la semenii tăi (ai noștri, ai tuturor) când în viață ai nevoie de o singură validare, cea a Creatorului. Semenii tăi nu există ca să-ți acorde ție certificate de excelență sau de rebut, ei beau ca și tine apa îndoielilor în identitatea lor celestă, se confruntă cu miliarde de probleme ca și tine indiferent de treapta de evoluție spirituală pe care se află, iubesc și urăsc ca și tine, sunt iubiți sau urâți ca și tine, sau se îneacă în tone de indiferență ca și tine. Nu-i privi ca pe niște zei atoateștiutori, nu-i privi ca pe niște luciferi ce te iau la țintă;semenii sunt în jurul nostru să ne-nvețe iubirea detașată, care nu cere nimic și dăruiește totul! Suntem cu toții niște omuleți ce am ieșit în jungla necunoscutului să ne creăm cărări cu maceta, fiecare în stil propriu, fiecare ne luăm de beregată cu proprii demoni, câștigăm și pierdem bătălii cu grație sau supărați pe viață - alegerile sunt întotdeauna la noi. „Bastonul de mareșal” e-n rucsacul nostru - credința este alt nume al încrederii în identitatea noastră celestă și Cel care trebuie să ne fie întotdeauna alături, fie că-L vedem sau nu, ne este!
Ai tot ce-ți este necesar în tine! Accesează!

pe „limba spargă”! Frumos îndemn la lectură, frumos sonet despre deschiderea unor noi căi de percepție a lumilor interioare.! Introduc acum (pe un alt site) poeme din Nina Cassian, o poetă nu îndeajuns cunoscută la noi, deși ne-a reprezentat cu cinste în lume. Dar țărișoara noastră iubită și hulită deopotrivă, nu-i prețuiește pe cei ce-i deschid căi de lumină - așa suntem noi blestemați, mai ușor dăm cu pietre decât să onorăm!
În aceste vremuri tulburi, mă-alătur îndemnului tău și zic: citește, citește, citește!

la alții le-ngheață una-alta... Depinde fiecare ce și cum procesează fierbințelile :)... Oricum punctările-s excelente!....

că e vreun examen de dat. Cei mai mulți se rostogolesc prin viață în virtutea inerției, nu-și pun întrebarea de ce - ptr. a putea ajunge la întrebarea cum să-și modifice fie și un milimetru, traiectoria! Când ieșim din perimetrul trăirii instinctuale care pulsează în orb, de-abia atunci încep examenele adevăratei trăiri; că le pierdem sau câștigăm cred că contează mai puțin. Esențial este să ne ținem ochii deschiși, cât mai mult timp!...
Mulțumesc de comentariu. Și eu am văzut târziu!

si-a lucidității asumate, nu se poate ca rodul copt să nu înmagazineze în el toată lumina celestă care ne e matrice, chiar de suntem conștienți sau nu de aceasta! Fie să ai parte de toate înfloririle ce ți le dorești - așa e cu un spirit care se trezește!

percepției și comprimări necesare precum o odihnă a ochiului explorator neobosit - atâtea lumi își desfășoară evantaiul misterelor! Cu sarea mâinilor ne creăm mările prin care navigăm până când aruncăm ancora în golful inimii - într-un acasă pe care-l purtăm în dor dintotdeauna!
Mi-a plăcut, Luana!

au trecut de punctul de fierbere ego-ul altora, trebuie să spui precum fratele nostru „iartă-i doamne că nu știu ce fac”! Cei ce se cred posesori a ceva, putere, talent, bogății, ar trebui să realizeze că de fapt nimeni nu posedă nimic din bogățiile dimensiunii, fie că sunt materiale sau spirituale, că tot ce ne-nchipuim că avem oricare din noi, avem sub formă de împrumut de la Grația divină, și într-o clipă ne poate fi luat! Putem rămâne în pielea goală și la propriu și la figurat, putem fi deposedați de „averile materiale” sau de celelalte, într-o clipă ne putem trezi cu creierii zob, incapabili să gândim, sau să facem cel mai simplu gest fizic. Putem oricând deveni legume - și atunci cu ce ne mai împăunăm ridicoli și stupizi??? Ar trebui cineva să ne aducă aminte ce fragilă este ființa umană, și că nu ne aparținem nici nouă înșine, necum altora care se cred păpușari ai lumii. Fumuri peste fumuri, căldură mare monșer - să ne vedem fiecare de ceea ce știm mult-puțin, POEZIA. Fratele Eminu spunea :„Ce e val ca valul trece....” Nu te mai necăji Ottilia pentru nimic! Fum... fum... fum....

de observație în comparație cu observatorul... percepții și percepții, unele izvorând din altele, condiționându-se mai mult sau mai puțin, potențându-se una pe alta........

că dădui trei rânduri de piele jos șî până să ajung la el! :) De coleg nu-ș ce să zâc, mă lipsesc! :)

nu mai cumpăra de ceea fără alcool și poati poati vei găsi tăria necesară! :)

da, cam așa ne suntem până ajungem la un oarecare armistițiu cu noi înșine, să nu ne mai călcăm pe bătătură reciproc sosiile de lumină! Nu mai urcăm muntele - pentru că acum putem vedea ce e de văzut de oriunde, avem altfel de instrumente de percepție! Spui „prin câte oglinzi m-am privit ca să aflu că de fapt nimănui nu îi pasă” - eu aș zice că-i pasă universului numai că n-o declară titrabil în cuvinte ci prin tot ceea ce ne înconjoară și ne scaldă în frumusețe, prin tot ceea ce numim generic „minunea de-a fii”!
Mi-a plăcut „monologul” tău!

copilăria. Puterea magică de-a ne înminuna de tot ceea ce se dezgolește ochilor noștri fără tiparele „maturizări” și cu orizonturi tăiate. Copilul crede toate, poate toate, este toate! În cea mai desăvârșită putere și lumină! „Lăsați copiii să vină la mine...” ne-a cerut fratele nostru!
Mi-a plăcut, Dana!

așa este Dane, în aceste vremuri tulburi, singurul scut împotriva tuturor relelor lumii, văzute sau nevăzute, este iubirea! Sub armura ei indestructibilă putem experimenta orice cale, chiar și a beznei: „întunericul se joacă de-a zâna cea bună,/ îndeplinește dorințele oricărui visător care-și face din cărți/ a doua religie”...
Mi-a plăcut explorarea ta printre visele și coșmarurile timpului locuit!

empatie cu zicerea mea. Nu m-am gândit la Sorescu. L-am citit acum o viață - adică vreo 30 de ani! :)

pe care l-am văzut, ni l-au pus la cursurile de yoga pe care le-am studiat pentru simbolistica lui, știu că a trebuit să-l văd de câteva ori ca să-mi revin din șoc, altă viziune asupra vieții și-a evenimentelor ce ne marchează. Mi-a distrus niște repere în cinematografie așa cum în literatură „Pontiful” lui H.Y. Sthal îmi făcuse praf prejudecățile și filtrele limitate. Cred că de când mă știu construiesc și dărâm biserica spiritului meu, ca un Manole în travesti. Cred că putem aborda evenimentele vieții din postura de martor sau participant al jocurilor ei... Uneori, prin grație divină, le putem aborda pe amândouă concomitent, acționând din starea de martor!
Mulțumesc de scanare și înstelare.

și încadrarea lui fotografică. Orice victorie, dacă nu e obținută din starea de detașare completă de nonparticipare, ne poate infecta, măcar parțial, de păcatul mândriei. Dar și mândria e o etapă necesară în evoluția noastră!
Felicitări!

care să rezolve în plan spiritual ceea ce a rămas nerezolvat în dimensiunea terestră, să transmut totul pe alt palier al înțelegerii relațiilor dintre noi, Maria... Ști, am învățat din biblie că pentru un templu autentic, trebuie dărâmat cel vechi până la temelii.... Și doare câteodată!
Mulțumesc de com. și înstelare!

ceea ce li se cuvine prin drept divin, care se lasă jefuiți de darul lor de lumină, pentru că li s-a indus și ei au acceptat, ideea că nu merită, Tego. De aceea ei nu-s conștienți că există cerul!
Mulțumesc de semnul și analiza ta!

paradisul pierdut dar nu uitat; deschiderea ferestrelor spiritului, disiparea necesității existenței ușilor și zidurilor, după care să ne ascundem neputințele și viziunile malformate, singurătatea folosită ca buncăr, inocența amintirii ancestrale a ceea ce-ai fost înainte de izgonire și ploaia care ne spală de umbre.
Amintirea este bara noastră de echilibru când ne mușcă genunea de tălpi!
Și de suflet!

pătratele cugetărilor și afectelor noastre, până ne transformăm în sfere de lumină. Dimensiunea aceasta ne șlefuiește iar și iar până ce ființa noastră se materializează într-o altfel de pasăre măiastră, precum cea sculptată de Brâncuși!
Frumoasă plutire în apele înțelesurilor!