a vrea zidi în foaie dumnezeul

cum am mai spus,
mă aflu într-o cumpănă
a sorţii şi a scrisului meu...

De aceea îndrăznesc din nou
a vă cere păreri...

*a bea-n neştire*

ăla eu, ăla eu...

al foii de hârtie, al minții sau simțirii tale - cred că este grație manifestată. Poți transforma acest ogor în câmp de tortură risipindu-ți energiile căutând certificări din afară ale scopului respirației tale, sau poți lua totul ca pe-o provocare divină de-ați întării pectoralii gândirii și-a credinței. Acorzi prea multă importanță validării de la semenii tăi (ai noștri, ai tuturor) când în viață ai nevoie de o singură validare, cea a Creatorului. Semenii tăi nu există ca să-ți acorde ție certificate de excelență sau de rebut, ei beau ca și tine apa îndoielilor în identitatea lor celestă, se confruntă cu miliarde de probleme ca și tine indiferent de treapta de evoluție spirituală pe care se află, iubesc și urăsc ca și tine, sunt iubiți sau urâți ca și tine, sau se îneacă în tone de indiferență ca și tine. Nu-i privi ca pe niște zei atoateștiutori, nu-i privi ca pe niște luciferi ce te iau la țintă;semenii sunt în jurul nostru să ne-nvețe iubirea detașată, care nu cere nimic și dăruiește totul! Suntem cu toții niște omuleți ce am ieșit în jungla necunoscutului să ne creăm cărări cu maceta, fiecare în stil propriu, fiecare ne luăm de beregată cu proprii demoni, câștigăm și pierdem bătălii cu grație sau supărați pe viață - alegerile sunt întotdeauna la noi. „Bastonul de mareșal” e-n rucsacul nostru - credința este alt nume al încrederii în identitatea noastră celestă și Cel care trebuie să ne fie întotdeauna alături, fie că-L vedem sau nu, ne este!
Ai tot ce-ți este necesar în tine! Accesează!