Poezie
în vinerea mare
1 min lectură·
Mediu
mă trezesc cu sentimentul ieșirii din timp
mi-ar fi plăcut un schimb cultural să-mi amintească
ultima perioadă din viață.
prin băltoacele rare spre casă
mă strigi: puțin credinciosule,
după noaptea aceasta nu ne mai vedem niciodată.
îmi răsucesc o țigară cu piciorul în aer,
umbra plutește pe marginea balustradei să privească
în gol, de la coapse vreau să-ți filmez picioarele
atrag păsările obișnuite cu oamenii care stau pe bănci,
ținându-și capul în mâini să nu vadă.
dacă sângele de pe jos este al tău
înseamnă că am luat în serios lucrurile ...
banii sunt o alegere bună dar iubirea mă păzește mai bine
decât arma sau biblia
întunericul se joacă de-a zâna cea bună,
îndeplinește dorințele oricărui visător care-și face din cărți
a doua religie.
nu vreau să fiu vinovat
degeaba îmi trimiți avocați galanţi atunci când văd preoți
fantomele trecutului ne bântuie pe toți;
între două și trei dimineața am acru în gură de la țigări și zațul
fiert de mai multe ori
simt bucuria vieții și a faptului că exiști
nu ți-am spus nimic despre asta
011203
0
Mi-a plăcut explorarea ta printre visele și coșmarurile timpului locuit!