Jurnal
exerciții de sinceritate
monolog
1 min lectură·
Mediu
stau agățată de secunda din urmă
nu-mi simt vârsta când n-am de bătut un drum lung
mă apropii de munte dar nu mă mai încumet să-l urc
trag aer în piept și respir viața ori ea mă respiră
adânc
îmi sunt cel mai bun prieten și cel mai aprig dușman
candela arde drumul întrebărilor fără niciun răspuns
m-am născut ca mulți alții pentru a doua oară
într-o altă limbă
a unei patrii cu frumusețe subtilă
numită iubire sau casă sau cine mai știe
prin câte oglinzi m-am privit ca să aflu că de fapt nimănui nu îi pasă
061.280
0
Mi-a plăcut „monologul” tău!