exerciții de sinceritate - îmi e dor de mama
am așa zile când îmi e dor de mama de mama pe care aș fi vrut-o care m-ar fi alintat și mi-ar fi oblojit rănile care ar fi sărit în sus de bucurie pentru orice fleac care m-ar fi bucurat și mi-ar
exerciții de imaginație - coperți
coperta cărții care se scrie în mine e un fluture albastru cu aripi fără margini pictori îmbibați în vopsele clipele zumzăind ca bondarii bucuroși c-au scăpat din strânsoarea degetelor
convalescență
Plecarea mea din țară, e așa, ca o boală din care am rămas cu sechele. Adică dacă auzi pe cineva că parcă ar mânca o prăjitură sau o ciocolată pe mine o să mă auzi că “Doamne ce aș mânca o ciorbă de
click VIII
nu sunt un interlocutor bun dimineața mă scutur de doza de nefericire a drumurilor neterminate în somn am ochii negri pantofi verzi și părul flori de păpădie două cafele îmi vindecă ideile
exerciții de sinceritate
limba engleză e comică atunci când o înveți fără profesor am fost la doctorul de țâțe în loc de stomatolog și dacă până atunci avea cuvintele cu el auzind asta Sam a rămas privindu-mă
exerciții de sinceritate – lecție
am învățat că nu sunt doar patru anotimpuri l-am simțit pe cel al durerii și piatra de încercare răbdarea m-a ținut trează la vremea pierderii dar cel al iertării și-a făcut loc în inima
exerciții de sinceritate – the end
aș fi vrut să te țin de mână iar tu să încerci să-mi mângâi părul pe strada pustie prea multă lume înghesuită în noi ascundeam temerile mințind că suntem bine dresați de orgoliu mi-ai
caisa cu pistrui
cel mai greu am învățat cum să nu-mi mai fie dor de acasă am împlinit un număr de ani un număr de așteptări sau nu în totul ăsta îndepărtat sentimentul de tot și toate de început și
click VII
în visele mele am mereu altă viață construită din elemente nu total cunoscute vorbesc toate limbile pământului toate tăcerile visez mult mă întreb dacă nu cumva moartea e de fapt
exercițiu de dragoste
zilele parcă tot mai scurte oamenii mai reci nopţile adunate ca într-o sticlă cu dop de plută pământul rabdă atâtea iubirea ne pătrunde treptat dorul de casă ca alcoolul pe omul beat mâna
exerciții de sinceritate – selfie
Dumnezeirea am descoperit-o mergând cu bunica la biserică în fiecare sâmbătă mă spăla pentru a doua zi în copaia de lemn cu săpun de casă duminica mirosea a flori și lumânări hainele bune se
ieri și azi
bunica era maestrul meu de wellbeing mă trata cu ciorbă acră și leuștean apă rece din fântână și vreo două palme după ceafă dacă-i ieșeam din cuvânt și ce putea fi mai sfânt ca vocea ei care mă
exerciții de sinceritate
stau agățată de secunda din urmă nu-mi simt vârsta când n-am de bătut un drum lung mă apropii de munte dar nu mă mai încumet să-l urc trag aer în piept și respir viața ori ea mă respiră adânc
rugăciunea poeziei
Doamne dă-mi de ziua mea o putere aşa de mare să pot pune-n paturi calde noaptea toţi copiii la culcare dimineaţa să le fie zâmbetul scăldat în soare şi la prânz să le dăm Doamne tuturora de
unde se poate ascunde o pală de vânt
oamenicarenu sunt oamenii care nu râd niciodată i-am asemuit mereu cu o poartă care nu se deschide de alţi oameni sau de soartă poate doar de vreo pală de vânt rătăcită şi aia speriată îşi ia
rugă
Doamne, cât aş vrea să-mi fiu, însă oasele-mi bătrâne se reazemă de pustiu. O, şi câte-aş vrea să ştiu… însă mintea-mi limitată vede apă şi se-mbată. Cerne-mi, Doamne, grâul
exerciţii de sinceritate – lumea ca un spital aglomerat
ne-am eliberat de tiparele mici ca să încăpem cu toţii într-o cutie mai mare de parcă fiecare am fi un tablou care şi-a pierdut ramele şi acum stăm lipiţi pe un spot publicitar ne spălăm pe
piese de schimb
în fața porții o femeie plimba un pahar cu lapte avea chipul robotului aproape uman cum care cel care a primit cetățenie undeva prin 2018 noi ne-am pitit să curățăm porumbul rămas din
exerciţii de libertate - tricolor
am învăţat să tac albastru cerul si-a împărţit aripile cu mine gustul mierii şi galben m-a mângâiat soarele atâtea cuvinte roşii ego-ul să fie doar cu litere mici atât de
jurnal de supraviețuire - tu
străzile goale parcă strigă la noi păsările se pregătesc seara de somn nu ne mai arde visăm se moare, dragă, se moare dintotdeauna dar acum simțim mai tare ne-am pregătit pentru a ajunge
jurnal de supraviețuire
tare s-a mai schimbat vremea și într-un timp atât de scurt se vând mănuși chirurgicale și oameni măști la supra preț de o viață mi se face frig te rog să mă-nvelești cu o virgulă în seara asta ca
exerciții de imaginație - ipoteză
să vorbim despre iertare îmi place să-mi amintesc cele patru anotimpuri și să repet fără să fiu spânzurată-n gadgeturi – îmi doresc să uităm câteva zile de ele - ce zici de o plimbare cu
exerciții de sinceritate – rămas bun
aprind o clipă de viață și fumez fără filtru oamenii vremurilor noastre stau în tabere comune cu roboții care ne servesc și trebuie accesați pe tastele de la zero la 9 pe timpul nostru lipsă la
exerciții de sinceritate - solstiții
oamenii care se plimbă-n sufletul meu mușcă din soare dansează pe nori și fac umbrele din flori cu voci de vioară și brațe de piatră știu pământul de apă să nu îl despartă cu sete se așează la
