rugă

Doamne, cât aş vrea să-mi fiu, însă oasele-mi bătrâne se reazemă de pustiu. O, şi câte-aş vrea să ştiu… însă mintea-mi limitată vede apă şi se-mbată. Cerne-mi, Doamne, grâul sorţii, pe pământ pune verdeaţa, doar neghina las-o morţii şi din toate, -n faţa porţii lasă-mi, Doamne, dimineaţa.