unde se poate ascunde o pală de vânt

oamenicarenu sunt oamenii care nu râd niciodată i-am asemuit mereu cu o poartă care nu se deschide de alţi oameni sau de soartă poate doar de vreo pală de vânt rătăcită şi aia speriată îşi ia tot praful şi fuge la polul opus văd oamenicareda au bucuria înscrisă în ochi şi au faţa toată luminată de zâmbet paşii lor ca un dans pe-o muzică scrisă parcă de-un înger sau poate de oamenicarenu în sufletul meu sânger