exercițiu de dragoste

E frumoasă ultima strofă!

cu agonia aceea la care leacul a sosit pe nevăzute
multe propuneri în fiecare vers din prima strofă
de cugetat pe îndelete
regăsesc și zbaterea și leacul și izul din sticla cu dop (neapărat) de plută

spor!

bucuroasă de rezonanță, vă mulțumesc!

vă mulțumesc, asemenea!

pentru că exercițiul de dragoste „te iubescul nostru cel de toate zilele” este mereu același, aici - în text - i-ar sta bine, consider eu, un piculeț mai încărcat, detaliat (cu operații din aritmetică prelucrate poetic), conducând la rezultatul obligatoriu expus precedent în acest comentariu între ghilimele. Citit cu... amintiri plăcute!
De văzut... - „pământul rabdă războiele”

Sănătate, spor și fericire!

mulțumesc mult! Nu văzusem greșeala, cred că trebuie să mai dau pe la optician :) mi se întâmplă des în ultima vreme, văd ce vreau să văd... am corectat! Despre elaborare, probabil că va fi o altă scriere, încă o dată vă mulțumesc de vizită!
Mihaela

am adus modificări textului. Din respect pentru cei care au comentat mă simt obligată să postez aici, în comentarii, varianta originală:


zilele parcă sunt tot mai scurte
oamenii mai reci nopţile stau adunate
ca într-o sticlă cu dop de plută
pământul rabdă războaiele
iubirea ne pătrunde treptat
dorul de casă ca alcoolul pe omul beat

mâna ta nici nu știu când
m-a cuprins ca un leac bun la toate
cu fiecare zi
sunt mai aproape de tine
și ce altceva mă va putea face fericită
decât te iubescul nostru cel de toate zilele