Manolescu Gorun

În interiorul \"Peșterii\" (platoniciene) nu există decât CIRCULARITATE \"labirintică\" (i.e. un \"labirint\" cu o singură \"intrare\" care imediat se \"închide\" după ce ai intrat în el și a cărui singură \"ieșire\" nu se află decât în \"centrul\" său (INTRODESCHIDERE), fiind mascată, pentru oamenii de rând în timpul vieții acestora și care poate fi găsită, în viață fiind, numai de cei ce \"practică\" experimentând prin \"implozie\" propria \"interioritate\":

\"se curbează înfricoșător de tare
camera

împinge căldura emanată de corp
tot mai aproape din ce în ce mai
aproape.

……..

Implozia se simte adânc\"

Și, de aici încolo, începe adevărata poezie - prin sugestie:

\"dar te încordezi cât poți de tare plesnește trupul
și razele țâșnesc în jurul tău te ascund
într-un halou\"

Dacă ai putea transmite \"ceva\" (în afara senzației de plutire: \" plutești câțiva centimetri deasupra asfaltului\") din ascunderea \"razelor (care) țâșnesc în jurul tău (înfășurându-te) într-un halou\" ai depăși un prag aproape imposibil de depășit! Dar poate surpriza va veni surprnzându-te și pe tine într-o stare de grație.

CONCLUZIE: text care îmbracă perfect transparent experiența inițiatică dincolo de cuvinte.

De data asta, Florine, eu chiar îmi scot pălaria în fața ta! Că prea mi-am înfundat-o până la urechi (și peste) auzind tot soiul de \"chiote\" metafizice plate ale diverselor \"genialități\" care bântuie agonizând delirant prin \"Agonia\" noastră cea de toate zilele.

Vad ca \"steluta\" acordata de subsemnatul nu apare!

Multumesc. O sa ma mai gandesc

Ce sa zic?! Nu m-așteptam. Mulțumesc celor care m-au citit. Și celor care au comentat și mai mult. Precum si celor care, eventual, mă vor citi. Iar celor care nu mă vor citi le transmit gândurile mele bune. Despre care, cu siguranță, vor afla. Și mi le vor retransmite (fără să-și dea seama). Sărbători fericite !

Eu asi zice nu \"decontextualizare\" ci \"deconditionare\". Suntem \"conditionati\" si \"manipulati\" , fiecare in \"contextul\" sau (cultural)in primul rand de \"traditie\". Religioasa (institutionalizata in \"Biserica\" de care apartinem si nu de Sacralitate care-i cu totul altceva si care nu poate fi institutionalizata), artistica, filosofica, stiintifica, sociala. Ierarhizarea anterioara nu e intamplatoare.Pentru ca \"manipularea\" cea mai profunda este cea \"religioasa\" (inca o data, cea \"institualizata\" a credinciosului practicant). Ca sa scada, in ierarhie, spre cea \"sociala\". Ce vreau sa spun? Am gasit pe undeva o \"definitie\" a \"inteligentei\". Pe care, putin adaptata, e urmatoarea: \'un om inteligent este cel care se pune/adopta/percepe punctul de vedere al interlocutorului pentru a-l intelege; revine pe propria pozitie; si apoi se detasaza de ambele pentru a se \"deconditiona\" si a putea astfel sa gandeasca liber si sa actioneze in consecinta\'. Este greu, este usor? Nu stiu. Dar cred ca merita incercarea. Si aici nu mai cred ca e vorba (numai) de \"Ecumenism\" ci de mult mai mult. Cat despre Sacralitate, personal am intrat, cand am avut ocazia (fiind crestin ortodox nepracticant insa) si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica, sau intr-o moschee, sau sinagoga. Si, intotdeauna, am avut \"perceptia\"/\"experienta\" Sacrului (ca o \"prezenta\") indiferent de locasul de cult in care am intrat (de obicei fiind singur, fara credinciosi practicanti in preajma). Cum, tot asa, uneori, am avut astfel de experiente cand am ajuns pe un varf de munte sau la malul uni mari sau ocean. Cam asta am vrut sa spun.

Nu sunt critic (literar). Eu poezia o simt prin toti porii fiintei mele cand o intalnesc. Si n-o analizez ca sa n-o distrug. Cu riscul de a fi descalificat pentru ca n-am putut \"comenta\" poezia ta, iti acord o steluta. Ca merita. In primul rand poezia ta (descalificarea mea nu mai conteaza).

Asteapta sa mai strang ceva stropi de \"ura\" sau \"frenezie\" pentru ca, deocamdata, mi-am epuizat rezerva.

Nu vorbim \"de contexte culturale\" ci vorbim DIN interiorul unor contexte culturale (diferite). Si cu riscul de a-i dezamagi pe unii (fani ai lui Jung) eu zic ca ne \"intelegem\" totusi intre noi (cat de cat). Si nu datorita \"arhitipurilor\" jungiene (care presupune o asa zisa, din nou, \"universalitate\" sau \"trans-subiectivitate\") ci prin intermediul unei inter-subiectivitati care doar potenteaza \"subiectivitatea\", ne anuland-o. Chiar si pentru indivizi din acelasi context cultural.

Si totusi, observatia ta, RIM, ca \'succesiunea implica timp\' este pertinenta. Pentru ca insusi Brian Green, unul dintre cei care au contributii fundamentale in \"Teoria Stringurilor (si Super-stringurilor)\", rematca: \'Una dintre principalele neajunsuri ale teoriei corzilor este ca ea presupune un anumit concept de spațiu si timp. Or, exista ratiunea de a gandi ca maniera in care concepem timpul si spatiul nu este decat o aproximatie valabila la scara mare, conceptele organizatorice mai profunde, mai precise care ghideaza lumea subatomica si natura acestora ne scapa inca. Pentru a le sesiza, este necesar ca notiunile familiare de de timp si de spatiu sa fie un produs si nu o presupozitie a teoriei corzilor\" (B. Green, (interview): Une théorie élégante (la théorie de cordes). La Recherche, juin 2001, p. 31-33.(i.e. ar fi necesara o alta teorie!)

Dar totusi... nu ai dreptate daca \'Or, exista ratiunea de a gandi ca maniera in care concepem timpul si spatiul nu este decat o aproximatie valabila la scara mare, conceptele organizatorice mai profunde, mai precise care ghideaza lumea subatomica si natura acestora ne scapa inca\'; si daca \"gandim\", in \"Lumea sensurilor si semnificatiilor\" TIMPUL ca \"instantaneitate\". Pentru ca, conform principiului ca: \'unele - sa le zicem \"lucruri\" - dintr-un nivel al Realitatii se regasesc si in nivelul imediat urmator\' , e.g. TIMPUL ca atare (insa sub forma de \"instantaneitate\" si respectiv \"durata\", \'in schimb altele, nu\', e.g. SPATIUL care, in \"lumea sensurilor si semnificatiilor\" nu mai exista. (Principiul enuntat anterior sub forma \"slaba\", il regasim la Plotin sub forma \"tare\": \'ceea ce este Jos se regaseste si Sus; dar ceea ce se este Sus, nu se regaseste integral Jos\'

Cred ca mai sugestiv de explicat ceea ce eu \"vad\", acolo in \"Lumea sensurilor si semnificatiilor\", ar fi sa folosesc metafora lui Platon cu pestera. Dar modificata. Astfel, daca ne inchipuim \"Lumea ideilor\" (dar nu imobila, data odata pentru todeauna, ci intr-o continua schimbare \"instantanee\")ca fiind nu \"plana\" ci \"spatiala\", pe care lumina de afara o \"proiecteaza\" prin intrarea pesterii pe peretii acesteia (ca un \"film\") in doua dimensiuni, atunci \"Lumea sensurilor si semnificatiilor\" ar fi tocmai o astfel de \"proiectie\" in Lumea noastra \"plata\", de toate zilele, i.e. \"empirica\".

Cu simpatie,

G.M.

Ai si nu ai dreptate. Aici, daca nu faci un \"switch\" al mintii, e greu sa intelegi si, pentru cel ce intelege, e greu sa explice. Un \"eveniment-semnhificatie\" ar trebui \"perceput\" cam in felul urmator: ceva lipsit de \"intindere\" si de \"durata\". Lipsit de \"intindere\" (i.e. de \"spatiu\") e mei simplu, pentru ca te duce cu gandul la un \"punct matematic\". \"Lipsa de durata\", si aici, cu un efort, poate fi \"imaginata\". Si avem un echivalent in limbaj prin care o putem exprima (evidet aproximativ). Acest echivalent este \"intantaneitatea\". Adica un \"rudiment de timp\", sau un \"timp\" fara \"durata\". Si acum, daca ne \"inchipuim\" un \"sir de evenimente\", care formeaza un \"pattern\" = o \"semnificatie\", fiecare \"element\" al \"sirului\" este \"intantaneu\" cum tot \"instantaneu\" este si \"timpul rudiment\" dintre \"elemente\". Prin urmare, acolo, in \"Lumea sensurrilor si \"semnificatiilor\" totul este \"instantaneitate\". Si succesiunea este \"un rudiment de succesiune\" \"cuprinsa\" (limbajul uzual insala) intr-un \"rudiment de timp\" = o \"instantaneitate\" . Asata nu inseamna ca in lumea noastra \"empirica\" aceasta \"instantaneitate\" a \"semnificatiei\", ca si fiecare \"element\" al ei (un \"sens\") nu le percepem, sub forma de \"obiecte\" sau \"fenomene\" cu \"durata\" si \"intindere\". Ceea ce reprezinta \"proiectii\" in lumea celor \"cinci simturi comune\" (\"empirica\") a \"semnificatiilor\" si \"sensurilor\" (care alcatuiesc \"semnificatii\"). Ma gandesc deci ca asi putea spune, plecand de la observatia ta, ca insasi \"succesiunea\" din Lumea noastra cea de toate zilele (\"empirica\") care te poate duce cu gandul la \"durata\", nu are un corespondent acolo, in \"Lumea sensurilor si semnificatiilor\" a unui \"rudiment\" de \"succesiune\" (i.e. o \"semnificatie\"). Matematic, aceste lucruri se exprima sintetic si extrem de sugestiv prin \"Pull-back\" (Teoria categoriilor). Adica o \"tragere inapoi\" - o \"privire\" care, de sus, \"integreaza\" (dar pentru asta ar fi necesar sa se dispuna de o \"intuitie\" a matematicianului care lucreaza cu \"obiecte\" pe care noi le numim, \"abstracte\").

In concluzie, cred ca toate explicatiile mele de mai sus sunt superflue pentru cineva care nu incearca sa \"perceapa\" (sau nu poate, sau eu nu am reusit sa transmit) altfel decat \"empiric\" eseul (\"incercarea\") propus(a) de mine. La fel cum ai incerca sa \"intelegi\" si sa \"explici\" o poezie, opictura, etc. Pentru ca, daca toate astea pot fi \"explicate\" complet prin modul uzual de a \"vedea\" lucrurile, sau stiintific, sau matematic, sau filosofic, sau mistic, atunci ce rost mai are pentu cel ce le \"produce\" sa le produca?

Cu ganduri bune si recunoastinta pentru aplecarea ta de a citi cu atentie cele scrise de mine (cred ca destul de incalcit si greu de comunicat, ele fiind urmarea unor \"experimente interioare\", deci \"subiective\")

G.M.

da...dar ar putea sa urmeze in alta parte; poate la \"personale\"

Recitind mesajul meu catre tine: \"Ti-am citit si eu, cu ocazia asta, cateva dintre poeziile tale. Sa fiu sincer, unele mi-au placut, altele nu\", din el razbate o anumita infatuare care imi este straina, dar mi-a scapat in \"fuga condeiului\". Unii ar spune \'gura pacatosului adevar graieste!\' (e vorba de \"infatuarea\" mea). Realitatea este ca atnci cand ti-am raspuns, recitisem tocmai o serie de poezii postate de mine pe Agonia. Si am avut sentimentul \"autocritic\" si anume ca si dintre ele \'unele imi plac, altele nu\'. Dar totusi, raman la aceiasi parere si in legatura cu ale tale. Ce sa-i facem, nu putem sa fim toti extraordinar de talentati cum sun altii de pe acest sit (pe bune). Principalul este ca, totusi, nu tot ce publicam - cred eu - este chiar de dat la gunoi.

Cu sinceritate,

Gorun

Salut, prietene. Uite-asa se mai intalnesc oamenii. Fara sa (se)stie. Cativa ani am trait si eu prin Ardeal. La Baia Mare. Si a fost fain. Ti-am citit si eu, cu ocazia asta, cateva dintre poeziile tale. Sa fiu sincer, unele mi-au placut, altele nu. Dar asta n-are nici o importanta. In orice caz, razbate din ele o inima calda a unui ardelean care \"sade\" dar mai si \"cugeta\".

Cu simpatie si la buna re-vedere.

Am citit textul. In mod \"rapid\" (fraze, chiar paragrafe uneori, dintr-o privire). Singura obiectie: pleci de la Biblie. Restul e o constructie coerenta daca se accepta \"Adevarul\" Bibliei. Totusi, ca orice constructie, cuprinde nu propria deconstructie (in ntermeni Derrida) ci, mai curand, propria \"distructie\" (termen heideggerian) care, mie, imi sugereaza o \"daramare\" a edificiului, printr-o implozie (lucru, intr-un fel chiar in spiritul lui operei lui Heidegger care isi anuleaza, in final, propriul proiect incepand chiar din \'Fiinta si si timp\', in sensul ca intreaga lui constructie se bazeaza pe afirmatia lui Parmenide cum ca, principiul \"contradictiei\" nu ne permite sa vorbim de \"ne-fiinta\". Este primul si singurul \"sistem de gandire\" (european) - daca nu il luam in considerare pe cel al lui Heidegger care, de fapt, il continua pe cel parmedian,si care pleaca de la un principiu \"logic\" in loc sa plece de la unul \"ontologic\" - de aici si esecul sistemului. Dar revin la eseul tau. Simt nevoia cautarii unui \"Adevar\" dincolo de cel biblic. Despre modul in care se \"auto-distruge\", dupa parerea mea, sistemul tau, cu alta ocazie cand timpul imi va permite. Prefer, pana una alta,
\"Orff-urile\" (ce Dumnezeu inseamna \"Orff\"?) care sugereaza mult mai mult decat spui in eseul tau.

Da. Si sunt chiar originale.

Unele sunt chiar interesante. Interesante si atat!

Sa-mi platesti? Nimica n-ai!
Dar din dar se face Rai
Si tot eu - cu incantare
Iti ofer in dar o floare

Tu, cu grcii aia ai tai...Tot Heraclit mai vorbeste, pentru prima data, si de \"Logosul\" ala Divin. Care, in nici un caz, nu e \"static\" asa cum il deformeaza altii, dupa el, transformandu-l, de exemplu in \"lumea ideilor\", imuabila, vesnica. D-aia unii care-au urmat l-au numit \"obscurul\". Pentru ca, deja, Platon ajunsese sa-l oculteze. Dar, da-o dracu de teorie! Eu m-am intalnit cu \"dansa\" de cateva ori. Si mi s-a parut extraordinar de frumoasa. Avea un chip atat de stralucitor de pe care se reflecta lumina aia neagra, atat de \"vie\" si patrunzatoare! Si un trup...mama, mama...c-asi fi lasat-o in plata domnului pe Beatricea aia a lui Dante. Si-atunci am scris:

Plansu-mi-s-au negrii zori
ca un negru imparat
a venit si a plecat
inghitit de negrii sori

Plansu-mi-s-au negri sori
ca un negru imparat
printre ei s-a strecurat
in mijiri de negrii zori

Plansumi-mi-s-a deci lumina
ca-al ei timp a fost furat
precum Dante de infernul
unui negru imparat

si m-am simtit atunci acel Negru Imparat care-si adora Regina.
Oricum, cand ma voi mai intalni din nou cu ea, sper sa rasfoim impreuna \'Cartea tibetana a Mortii\'.
Cat despre imaginea aia in care tine coasa amenintator, eu o vad altfel, numind-o Moarteamanastareta asa cum face Cezar Ivanescu. Nume care ii schimba complet \"infatisarea\". Si te duce cu gandul la niste perversitati pe care te-ar pune agiuta sa le si pui in practica cu o stareta de manastire (daca ti s-ar ivi ocazia).

Hai Sic Tranzit Gloria Mundi! Mi-a facut placere. Pe bune. Mai ales acum cand m-apucase sictirul (de primavara) din care m-a scos. Si am zis: hai sictir, sictirule!