Jung si Natura

\' Jocul omului cu Natura nu poate fi câștigat de om; dar nici pierdut\" (C. G. Jung) În Contextul nostru cultural aserțiunea de mai sus pare un fel de a vorbi \"discuții\". Pentru că, imediat ni se cer precizări. Cum definim \"Natura\" ? În sens Panpsihic (Dumnezeu este în afara \"Naturii\" dar se regăsește în ea, i.e. \"Natuta\" este un sistem \"deschis\" ) si atunci aserțiunea lui Jung este un non-sens pentru că omul nu poate fi niciodată Dumnezeu, chiar și dacă ajunge în Paradis după moarte; sau în sens Panteist (Dumnezeu este inclus in \"Natură\" aceasta fiind, în acest caz, un sistem \"închis\") si atunci ajungem la tot soiul de încurcături \"metafizice\" sau \"teologice\"!. În schimb, în Budism (mai ales în Zen), ceea ce afirmă Jung, cu tot aspectul contradictoriu al afirmatiei, este un \"Koan\". Și aceasta deoarece: \'Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: \"Ești muritor pentru că…\", va replica \"Berabome!\" (\"Ești idiot!\") înainte ca acesta să-și fi putut termina fraza. Raționamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învățăturii intuitive tradiționale….Se cuvine să exprimăm numai concluzia, în mod sintetic și în cuvinte precise și cât mai puține cu putință\', cum ne spune un gânditor contemporan de origine japoneză, Sakurazawa Nyoti. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Contextul nostru cultural (\"analitic\" până la Dumnezeu si dincolo de El), Contextul cultural Budist a privit și privește lucrurile \"holistic\", fără a face \"disticții\" nete între Transcendent, \"Casa conștiinței\" (\"Budeitate\") și Empiric, acestea \"interpătrunzându-se\" în cadrul \"Totalității\".