Lupu Svetlana

Trist. Doar tăcerea ascult. ...două iubiri e prea mult. Calc pe-orizont despicat, mîinele-n geană-necat. Zi însorită? Ba. Plouă. Zîmbet senin? Nu. E rouă. Viața mi-e ploaie cu

Azi mi-am croit cărare pentru tine prin spini ce rup bucăți din carnea mea să mă aștern bandaj peste suspine ce vin în noaptea-ți cu fiori de nea. De grabă mare urme las de sînge pe dor ce i-i

Te mai aștept. Deși... La ce să vii? Știu, îmi vei rupe inima în două, m-am resemnat cu-arțarii aurii și făr-umbrelă. De o lună plouă. Voi obosi de așteptat, și-atunci vei

Un suspin desenat cu o șoaptă din dorință, de Crin parfumat pe-o petală subțire, necoaptă de prezența de Zeu nechemat. Să-i devii pentru strigăt captivă- mărțișor nedublat fără

Azi m-a atins ecoul tău, iubite, și alergai cu geana să-l ating să mai rețin petalele grăbite căci clipele cu ruginiu mă ning. Însă s-a stins vocala cea din urmă, încerc să strig, însă

Din mila Cerului să fi venit? să pui pe fruntea toamnei flori de vară, să mai trăiesc un soare în zenit înspre amurg, cînd încă nu e seară. Să mai încerc planare cînd mă-nving fiori din șoapta

Din golul rămas la plecarea-ți în clipa ce-a rupt infinitul în ieri și... nimic, mă-nvăluie ger să-mi înghețe aripa, să-mi rupă penița de zbor să nu zic, să-mi caut un rost să mă-nalț ca

Din semnul meu de întrebare plouă două zile să-ți ude glezna și obrazul stropii de pe file, să-ți întrerupă evadarea visul ce-mi răpune lăsînd în beznă orizontul chipu-ți că apune. Pe un

Din cearcănele bolții plumburii mă plouă cu nesomn trădarea clipei, căci au căzut chemările-mi tîrzii sub zvîcnetul din urmă a aripei. Sorbii din călimara de cristal înghițituri de

Un fragment din existența mea- s-a prelins în infinit o toamnă, stă pe pragul casei, căci nu vrea să revin din prunc,din nou în doamnă. M-am născut un dor din rima ta- un surîs amar în

Ai plecat cu furtuna din mine și din pulsu-mi vulcanu-ai furat, nu-s nici nori, nici apusuri senine, nu-s nici zile, nici nopți. Te-au urmat. Am rămas ca nisipu-n clepsidră, lunecînd

M-am prelins printre muguri spre brume, ignorînd inundații de flori și vîrtejuri de valuri cu spume să nu gem în suspin de viori. Am trecut din petală-n petală scuturînd fericirea din

Mi-e frică, de vin mîine să bat iar tu să taci... Voi aștepta. Spre ziuă cu roua de pe maci să mă prefac în abur și îmbarcată-n vînt să trec peste trei ape și peste un pămînt. La poale de

Ne-am găsit într-un final de toamnă- chipu-n ceață,gîndurile-n brume, dezmierdați cu mustul vechi din poamă și de flirtul desfrînatei lumi, spre a minte golul din oglindă- hău pentru nădejdea

Roi alb pe purpuriu de mărțișoare- doi fulgi de primăvară huiduiți în nourul de clipe călătoare înspre apus, de Cer neauziți. O ultimă planare, acuzată de mugurii pe cale de-a plesni cătînd

Rămîi și astăzi o uimire- prin geam murdar de troleibuz parcat la ultima oprire privind nehotărît, confuz. Pe drum curmat de anotimpuri ce au oprit în calendar pîraie desenate-n gînduri- ai

Prin pîntec fluturi zbor, pe buze- surîsu-orchestrei de viori, țîșnesc în roiuri buburuze din buchii. Mă cufund în nori. Un nume se dizolvă-n gură, prin vene-albastre flăcări curg, delir

o nouă doză de ignoranță de la miază-zi îmi cuprinde gleznele un amar lipicios se prelinge de-a curmezișul aripilor imobilizând galaxia numai pentru o clipă deja am imunitate microbul

Să nu-ți faci griji- nu te voi chema pe nume, căci se vor opri toți cunoscuții tăi. Nici nu voi căuta să te privesc în ochi- i-am văzut aseară,erau căprui, iar azi dimineață- albaștri. Să nu te

Să vii să mă înveți cum să te uit, Pas îndărăt din visul meu abrupt, să nu-mi rănesc genunchii în cădere... Dar nu îmi este frică de durere! Mai bine ram de tei vin să mă frîngi, să storci din

M-alin cu o noapte uitată de soartă în mugur de vis din fiorul hoinar născut la hotar fără semne pe hartă cînd pași-mi sunt robi unui miez de chenar. Îmi caut pricini să rămîn fără

Al meu pînă duminică. Și pleci... Sau eu din tine, să devin străină... Sunt două nopți apoi - amurguri reci și un deșert- pedeapsă fără vină. Iar luni... Culeg un număr.Interzis! Semnale

Sunt soră geamănă cu ploaia din abur ce-a crescut din Prut, dar a lăsat s-o ia vîntoaia făr-dezmierdare și sărut. Tot picurînd să potolească arsura-n dorul amputat, ce n-a-nvățat să

Rivală-mi ești, tu, poezia mea, Iubitul mi-ai răpit. Ieri mă chema. Azi m-a uitat, cu tine se dezmiardă, pe vis își lasă umbra ta să cadă. Stai între noi, codană ne-nfrînată, să-i vinzi