Poezie
alinare
70
1 min lectură·
Mediu
M-alin cu o noapte
uitată de soartă
în mugur de vis
din fiorul hoinar
născut la hotar
fără semne pe hartă
cînd pași-mi sunt robi
unui miez de chenar.
Îmi caut pricini
să rămîn fără vină
căci dau o restanță
viorii ce-a plîns
din geană de-apus
pentru ultima cină
cu strop de nectatr
de pe gura ta strîns.
m-ascund furișată
de legile lumii-
cerșafu-n păcate
să-l am nepătat
albit de canonul
iertărilor brumei
căci dorul și azi
se mai cere-alăptat.
S-alint ca pe-un prunc
acea unică noapte
aleasă din roiul
de clipe pustii,
mireasă s-o faci
cu cunună din șoapte,
în poala-i de patimi
tu haină să-mi fii.
003060
0