Explică-mi, Doamne verbul \"a iubi\",
căci risipesc cu-atîta ușurință
comoara gurii, pentru a răni
cînd e pustiu în piept, fără căință.
Și cer o plată pentru \"te iubesc\"
cu o valoare dublă,
Te-ai destrămat cu-amurgul violet
din așteptarea mea înrourată,
căci revenirea-ți e fără bilet
și al tău nume s-a prelins din șoaptă.
Mai desenezi o pată-n miez de zi
cu-o umbră străvezie ce
Oprește umbra-n buza serii
ce-n neguri dense s-a prelins
prin palida căldur\'a verii
și boțul de pământ, încins.
Pictează-mi în apus zenitul,
de ochi străini în nopți răpus,
să fie pînză
Stăteam în gară.
Vînt și ploi.
Singurătate.
Demult fără pronume \"noi\".
Popas în noapte.
Oprirea ta.
Umbrelă.Flori.
Un cer integru.
În ochi-ți spectru de culori
făr-alb și
Te bucuri, toamnă? Ai învins.
Amnistie-mi dădu destinul-
să trec hotarul interzis,
căci făr-să beau, m-ajunse vinul.
O nebunie de april
a încercat să mă dеzbine
prin zîmbet dulce de
Aș lua o rămurică
și aș înveșnici pe zăpadă numele tău.
Dar n-o fac... Tu știi de ce...
Sau aș zgîrîia banal \"Te iubesc\".
Ninsoarea densă va mușca lacom
din mărturisirea mea,
parcă de frică
Ești atît de aproape
încît mă doare prezența ta.
Îți simt respirația
din celălalt capăt al Universului.
Aud cum atingi șoaptele
cu buricele degetelor,
dar gîndurile tale stau ascunse de
Ce dulce joc! Vorbesc. Asculți.
Eu îți zîmbesc, tu mă săruți...
E primăvară, stele, șoapte,
doar eu și tu ascunși în noapte.
A fost demult, sau poate ieri-
și azi o gură-aștept să-mi
La o răscruce de orbite
și de galactici te aștept
în umbrele neprihănite
al cîntecului inocent.
Cu rouă să mă speli pe buze
nectarul tău să-mi dai să-l beu,
să-mi strîng din verbu-ți
Mi-ai mîngîiat cu palma-ți pieptul,
pe buze vorba mi-ai oprit,
și-mi resfiri păru-ncet-cu-ncetul...
Ah, nu. E vîntul obosit.
Tristețea mi se incălzește-
Nu tu, e soare- raza lui.
De frig cu
Aștept să scrii, să suni, să vii-
o nebunie-n miez de noapte
atingere de vis să-mi fii,
aroma patimii din șoapte.
Să-mi fii ursitul din ghioc
cînd strîng polenul din cuvinte,
turnînd în vene
Între noi, iubite-s spinii
florilor ce-mi dăruiești,
între noi uitate doruri
cînd oglinda mea tu ești,
între noi e gelozia
clipelor cînd mă săruți-
dimineața vii spre mine
dar spre seară
Am obosit de nopți ucise-n gară,
de-un loc rămas pustiu în orice tren,
să tot urăsc străinii ce coboară
sub talpa lor speranțele că-mi cern.
De azi încerc să-nvăț neașteptarea
și voi urca
Dor strecurat în visul beat de vin din aștri
ce-au izbucnit din ochi căprui, din ochi albaștri
de-a micșora un infinit c-o veșnicie
și a lungi veac efemer de jucărie.
Un cer profund din ochi
Doi stropi pe-aceiași geană
(sau din același nor)
ne-am contopit ca unul
prinzîndu-ne în zbor,
să-ți spăl sub talpă calea,
tu- gîndul meu pătat
cu bobul de lumină
pe chipu-ți
Te mîngîi febril pe silabă
de lipsa-ți să-mi stîmpăr durerea
la pieptu-ți cu brațul meu salbă
se prinde din firea mea vrerea.
Tăiș de suspin ce te cheamă
în carnea de geamăt se-mplîntă
cu
Să nu mă cauți, plec în noaptea
ce-ai așternut pe pleoapa mea
s-o anulezi, asemeni cartea
cînd încă buchia-și gemea.
Mă poticnesc de negrul șoaptei
căci umbra proaspătă-ți găsesc
cu
Așează-te alături,
azi vin să te iubesc
în para gurii tale
un fulg să mă topesc.
Să mă dizolve brațul
prin mine-ncolăcit,
în păr să-mi prinzi podoabă-
sărutul tău zgîrcit.
Din șoapta-ți
Respiri cu început de primăvară,
pe așteptarea-mi încă fulgi coboară
și Universul crește între șoapte-
în doi avem cu tine doar o noapte...
Un vis reduce golul dintre zile
speranțe pale
În plete curcubeu îmi leg,
sub pleoape- depărtări senine,
obrajii cu apus îmi șterg...
Să fiu frumoasă.Pentru tine.
Pe umeri ploi din mai îmbrac,
pe sîni sclipici de cer în noapte,
să-ți fiu,
Nu fi gelos, iubite
pe fulgii ce mă ning,
ei nu-ți acopăr chipul,
de tine dor nu sting.
Nu fi gelos pe stropul
pe trupul gol prelins,
scînteia din silaba-ți
mă-mbracă-n jar nestins.
Că îmi
Tu ești majuscula
din unica mea frază,
ești umbra-n arșița
zenitului de-amează,
ești chipul meu
în conștiință reflectat,
un vis rămas
în urma trenului plecat.
Îmi ești duminica
din
Salvează-mă, iubite,
de nebunia nopții,
că-n umbre ruginite
îmi devastează hoții
din calendar o filă
ce poate fi din urmă,
dar am rămas copilă
cu tîmplele în brumă.
Aruncă din
Cheamă-mă, iubite, astăzi pentru mîine
Disperarea zilei șoapta-ți să aline,
Să mai stăm aproape, pleoapă lîngă pleoapă,
Să-ți văd... să-mi vezi chipul în aceiași apă.
Să-ți simt pulsul rimei în
LS