Mărturisire

Aș lua o rămurică și aș înveșnici pe zăpadă numele tău. Dar n-o fac... Tu știi de ce... Sau aș zgîrîia banal \"Te iubesc\". Ninsoarea densă va mușca lacom din mărturisirea mea, parcă de frică să nu rămînă repetentă pentru toată luna martie, suportînd cătăturile ostile ale fantomelor obosite de frumusețea recent încă admirată. Deaceia, îți îmbrățișez privirea ce a lunecat adineaori pe o grămăjoară de buchii așezate azi cu mai multă acuratețe ca de obicei și îmi rămîne pe buze gustul coctailului din șoapta,atingerea și poate dorința ta. Savurez acest must amețitor, ce se prelinge prin mădulare ca un sărut lung,disperat răspunzîndu-ți:\"Somn ușor, iubite. Pe mîine\"