Iubire...
Explică-mi, Doamne verbul \"a iubi\", căci risipesc cu-atîta ușurință comoara gurii, pentru a răni cînd e pustiu în piept, fără căință. Și cer o plată pentru \"te iubesc\" cu o valoare dublă,
Doi fulgi
Roi alb pe purpuriu de mărțișoare- doi fulgi de primăvară huiduiți în nourul de clipe călătoare înspre apus, de Cer neauziți. O ultimă planare, acuzată de mugurii pe cale de-a plesni cătînd
Luni
Al meu pînă duminică. Și pleci... Sau eu din tine, să devin străină... Sunt două nopți apoi - amurguri reci și un deșert- pedeapsă fără vină. Iar luni... Culeg un număr.Interzis! Semnale
Plecarea ta
...Și totuși, plecarea ta n-a rămas neobservată. În urma-ți s-a rostogolit ghemul firului meu vital, depănîndu-se undeva într-o albie secătuită, lăsîndu-mă boștură de dulceața viselor, dar
Reflux
Cîteva zile de reflux și craterul vulcanului a supt toate izvoarele din mine să nu mai am putere să lupt cu viscolul. Cerneala s-a transformat într-un țurțure violet și picură în așteptările
Îngrijorare
Să nu-ți faci griji- nu te voi chema pe nume, căci se vor opri toți cunoscuții tăi. Nici nu voi căuta să te privesc în ochi- i-am văzut aseară,erau căprui, iar azi dimineață- albaștri. Să nu te
Îngăduie...
O fugă împotriva acelor ceasornicului, să curgă prin umărul tău drept malul stîng al unei existențe nici de cum banale, dar risipită ca un pumn de mărgăritare în prundișul de pe malul
Mărturisire
Aș lua o rămurică și aș înveșnici pe zăpadă numele tău. Dar n-o fac... Tu știi de ce... Sau aș zgîrîia banal \"Te iubesc\". Ninsoarea densă va mușca lacom din mărturisirea mea, parcă de frică
Mi-e dor...
Ești atît de aproape încît mă doare prezența ta. Îți simt respirația din celălalt capăt al Universului. Aud cum atingi șoaptele cu buricele degetelor, dar gîndurile tale stau ascunse de
Gînd simplu
Scotoceam prin gînduri străine, un sfat m-a stopat: \"păstrează-ți limba, nu spune tot ce gîndești.\" Încerc să decid: ce reflectare merită s-o tac? Mă furișez în creierul tău- labirint și la
