Îngăduie...

O fugă împotriva acelor ceasornicului, să curgă prin umărul tău drept malul stîng al unei existențe nici de cum banale, dar risipită ca un pumn de mărgăritare în prundișul de pe malul fluviului, ce a trecut nemilos prin tine cu niște toamne repezite și o primăvară întîrziată, pe care ai hotărît s-o trăiești acum fără grabă,de nu te-ar forța inerția, ce te mai poartă împotriva acelor ceasornicului, cu malul drept prin umărul stîng și cu o mare grabă de a întîrzia la ultimul plesnit de muguri, ce te privește ca pe o icoană uimită cu rugă mută pe buze:\"Îngăduie...\"