Gînd simplu

Scotoceam prin gînduri străine, un sfat m-a stopat: \"păstrează-ți limba, nu spune tot ce gîndești.\" Încerc să decid: ce reflectare merită s-o tac? Mă furișez în creierul tău- labirint și la răspîntii vrafuri de stoarceri din inteligență bizară- dialog, polemică (uneori aprinsă, alteori rece, orgolioasă), dar atît de redusă, (o, Doamne), la numai 2 (sau 5)% din ceia ce se considerase că suntem vrednici. Dintr-un hazard, legitate sau sancțiune, fiecărui i-a revenit un mănunchi de neuroni valizi diferiți de ai semenului său. Divergență de limbă al aceluiași grai... Deaceia, cînd tac sunt atît de aproape de tine, chiar un pic ne contopim și din tăcerea gîndurilor se naște voluptatea mădularelor- aici e totul perfect, la 100%, poate chiar un pic mai mult decît a considerat creatorul că merităm.